Click here to view the embedded video.

Piesa e făinuţă şi merge taman bine într-o zi caldă de vară, dar ceea ce mi-a atras atenţia este clipul. Sunt mult prea sceptică ca să cred că este o întâmplare faptul că îmi evocă atâtea piese/clipuri din anii ’90 – la urma urmei este vorba de o industrie feroce, atroce, vorace şi alte adjective din astea care nu îşi schimbă forma la declinare. Sunt pur şi simplu elemente vizuale disparate  (cum ar fi moşul ăla cu barbă) şi stilul de filmare care îmi amintesc de piese din vremurile de glorie ale anilor ’90, când se făcea muzică mişto.

Eu l-am luat ca pe un fel de tribute to… şi lista e destul de lungă:

Sheryl Crow – All I Wanna Do
4 Non Blondes – What’s up
Alanis Morissette – You Oughta Know
Red Hot Chili Peppers – Under the Bridge
Smashing Pumpkins – 1979
Bon Jovi – Someday I’ll Be Saturday Night
Aerosmith – Crazy
Beck – Loser
Imani Coppola – Legend of a Cowgirl
Meredith Brooks - Bitch

Toate sunt din perioada aia când MTV era MTV Europe şi nu îmi băga pe gât Creamurile şi Akcenturile româneşti, când divertismentul se reducea la mai mult decât Pimp My Ride şi obscenităţi de genul My Sweet Sixteen. Când pândeam piesele la radio să le înregistrez pe casete (pe care apoi le dezgăţam că mereu se agăţau) pentru că nu aveam internet şi nu se inventaseră torenţii, când ţineam un caiet în care notam European Top 20 şi când făceam Karaoke pe piesele de la Dial MTV fără să îmi dezlipesc privirea de pe ecran, să nu îl pierd din ochi pe Enrico Silvestrini , când un unplugged bătea orice show cu ţşpe lumini şi nşpe dansatori şi când Ray Cokes was the man. În fine, din zilele când eu am descoperit muzica

Sweet memories. Hello, nostalgia.

]]> http://arashi.me/2010/06/90s/feed/ 2 http://arashi.me/2009/09/autumnala/ http://arashi.me/2009/09/autumnala/#comments Mon, 21 Sep 2009 21:04:00 +0000 Arashi http://arashi.me/?p=1265 Eh, nu am pozat doar clădiri. Aşa că vă prezint şi colecţia de toamnă

Makó – un orăşel de nici 26000 locuitori. Dar, spre deosebire de Timişoare are brand. Şi l-a făcut din ce se cultivă în zonă şi anume ceapa. Ceapa de Macău. Statui ale cepei, ornamente pe cladiri, magneţi cu ceapă, candele ornamentale… chestii pe care le poţi cumpăra ca suvenir. Adică exact ceea ce în Timişoara nu găseşti ca lumea. Ah, şi un festival al cepei. Îşi depune cineva candidatura la Consiliul Local? Că aş avea nişte idei…

Un pic trist că până şi doar scoţând nasul la 20 km peste dunga aia de demarcaţi de pe hartă, trebuie să remarci curăţenia. Adică na, asta nu ar trebui să o remarci, ar trebui să fie ceva default, să o bagi în seamă doar când nu mai e. I long for the day când primul gând într-un oraş străin de oriunde ar fi el să nu mai fie “ce curat/îngrijit e”. As in curat pe stradă, spaţii verzi îngrijite (şi alea publice şi alea de după gardul omului), multe flori şi mulţi oameni mergând pe biciclete, indiferent de vârstă şi destinaţie. Piste de biciclişti all over the place. Deci se poate. Nu spuneţi că se poate că e mic, că se poate şi la mai mare. Next stop, Szeged.

Szeged – oraş înfrăţit cu Timişoara, de vreo 170.000 suflete, locul de baştină al gulaşului şi papricăi . Am mai spus că mie îmi plac oraşele pe râuri/fluvii? Parcă da. Iar o zi de toamnă caldă şi însorită este perfectă pentru plimbat prin ele. Iar aici ar trebui să urmeze galeria de poze de prin zona centrală cu principalele “repere turistice”. So, dacă e cineva care are o zi în care nu ştie ce să facă, îi recomand un drum de două ore cu maşina prin vecini şi o plimbare prin centrul vechi al Szegedului.

PS: nu ştiu dacă e în fiecare sâmbătă da’ noi am prins şi un fleamarket mişto. Io am pescuit de acolo o carte. Mi-au picat ochii pe titlul în germană – “Mann und Weib”. Adică bărbat şi femeie sau într-o traducere mai adecvată – omul şi muierea lui , o reeditare a unei cărţi de studii sociale din 1890. Gender studies cum ar veni. Groasă, veche, scrisă cu litere gotice (mai puţni nişte adăugiri recente de copyright pe unele poze), cu poze şi ilustraţii alb negru cu valoare de documentar foarte mişto.

In that spirit… peace!

Click here to view the embedded video.

sursa (nsfw)

Click here to view the embedded video.

Aveam la mine aparatul pentru că vroiam de fapt să pozez cu totul altceva… ceea ce m-a făcut şi să nu merg acasă pe partea cu Parcul Botanic, ci pe cea cu blocurile turn de pe Aradului. Acum doi ani, în sălbăticia aia neîngrijită din prima ‘grădină’ am prins o păpădie (asta). Atât că atunci nu era şapte dimineaţa şi eu târâş prin iarbă după păpădii a amuzat teribil câţiva dintre locatari.

De data asta am scăpat de arătat cu degetul (cine n-are câine de plimbat nu prea se trezeşte la ora aia să se holbeze la pozari ţăcăniţi). Vroiam de fapt să merg acasă, pozasem ceea ce vrusesem… când am văzut soarele căzând pieziş peste încurcătura de ierburi de acolo. Instant a început să îmi sune în cap Fields of Gold al lui Sting. Pentru că efectiv aşa arăta.

Click here to view the embedded video.

Aşa că am făcut cale întoarsă de-a lungul gardului viu să găsesc şi eu o spărtură (de fapt era “poteca” laterală spre intrarea în bloc), apoi am tăiat-o printre bălării din nou spre partea dinspre stradă… N-a văzut grădina aia coasă de când se ştie ea, cred. Cum ziceam, am putut să merg în patru labe după voia inimii şi fără spectatori. Să caut fire de iarbă fotogenice

We’ll forget the sun in his jealous sky
As we lie in the fields of gold

Pentru că am un fix cu alb-negrul, sepia şi alte monocromii, am încercat şi respectiva variantă. Deşi, cum spuneam, taman culoarea aurie în lumina aia de dimineaţă mi-a atras atenţia. Dar am zis că se pretează pentru altă interpretare. Uhm… dunno… little fae folk homes or something. Şi e ceva mai odihnitoare.

Oricum… chiar îmi era dor de aşa ceva. În ultima vreme mi-a lipsit total cheful, şi de scris, şi de pozat şi de orice alte manifestări creative. And I hate that.

De-abia ce mă apucaseră iar pandaliile şi crizele existenţiale, mă resemnasem şi eu ca în fiecare an că mă trimite iar astenia la colţ în fundul butoiului cu melancolie (deşi, technically speaking un butoi nu are colţuri) că… along came yesterday. Enervant de multă bună dispoziţie.

În primul rând, m-am simţit excelent la lucru. Iar asta n-a avut nici o legătură cu faptul că eram la lucru sau că prestam ceva prevăzut în fişa postului. Am lucrat cu totul altceva şi mi-a făcut realmente plăcere. Când am ieşit de la lucru, am dat nas în nas cu o zi superbă de primăvară, soare, cald, cer albastru, copaci încărcaţi de flori până la refuz, mirosul de rigoare, yadda-yadda. Tot tacâmul unei zile de primăvară din desene animate.

Se mai adaugă la asta primul caş proaspăt de anul acesta, mers acasă fără fâş pe motiv de căldură, soundtrackul pe repeat – Spaceman şi zâmbetele mirate/indulgente ale celor pe lângă care treceam făcând un playback de zile mari. Totul a fost minunat şi vreo oră după ce am ajuns acasă. Mi-era somn şi m-am culcat – şi asta a fost încă minunat. Când m-am trezit spre seară, era iar o zi ca oricare altă zi. Ca în joculeţele de aventuri. Dădusem din greşeală peste un bonus item de bună dispoziţie şi acuma îi trecuse efectul. Just when I was getting used to it…

(de asta prefer eu ca ce joc, să joc cu cont premium. te obişnuieşti dracului cu bonusuri din astea şi n-ai mai vrea fără)

Voila, nişte primăvară şi pentru voi:

Click here to view the embedded video.