Ziceam aici, într-un comment la postarea lui dAImon că îmi voi anula votul. Change of plan, cel puţin pentru turul I. Deşi, e ca şi anulat, dar nu contează. Opţiunea mea e sus în colţul blogului. Cu link cu tot să vă lămuriţi asupra de ce-ului. Şi că tot veni vorba de DeCe, şi un link la tutorialul pentru badge, în caz că vreţi să susţineţi ceva. Fie că o fi Cernea, fie că o fi verzii, salvarea balenelor sau săptămâna de lucru de două zile

So… hm… hai să fac o listă de “things to blog about”.

• de ce nu-mi plac mie corporaţiile (şi asta nu pentru că la un test de genul “which famous leader are you?”, rezultatul meu a fost Che Guevara sau mai ştii, poate tocmai de aia)
• cum s-a adeverit acea zicere românească plină de înţelepciune cum că facerea de bine e futere de mamă (sau de ce nu am eu acuma telefon de piţi)
• de ce îmi devine mie antipatic Orange-ul (mai are cineva impresia că noua campanie cu animale gonflabile portocalii este absolut imbecilă?)

Aşa. Acuma măcar de jenă, şi tot o să mă ţin de treabă ca să mai ştie lumea că trăiesc (I won’t let any corporation get me down!). By the way, mulţumesc Cătă pentru albumul Bon Jovi, uitasem de el .

thelittleidiot: Depeche mode, placebo, the killers, and me in mexico city at the same time. Nerdfest 2009. Maybe we should all meet up and discuss muad-dib.

Adică singura persoană care lipseşte din Mexico City sunt eu.

Tot în categoria iluminări subite, mi-am dat seama acu’ vreo două zile la ce dracu poate folosi aberaţia de twitter unei persoane asociale ca mine. Celebrity stalking. Ştiu, chestia asta se practică de obicei între 12-15 ani, dar cică ai vârsta pe care o simţi. Poze tâmpiţele neregizate şi perle de genul “Wrote a hysterical song. Hysterical.”, “A wordy dinosaur: thesaurus” sau “Getting out of bed is so overrated. I just can’t support the concept right now.” îmi înseninează garantat o zi, chiar dacă e cretină în tot restul timpului.

Speaking of which… mă apucă lehamitea de mine însămi când încerc să fac pe omul foarte sociabil, deschis şi mai ales dornic să muncească şi care dă răspunsurile stas la întrebările stas. De fapt, mi-e aşa silă de tot circul de ambele părţi – plus că până una alta sunt pe program de “om normal”, adică încerc să ajung la tăiat frunze la câini măcar pe la ora 10 – încât dimineaţa îmi vine să îmi dau cu capul de pereţi când trebuie să scot nasul (şi până la urmă şi the rest of me) de sub plapumă. Sau şi mai bine, să bag cornu’ înapoi în pernă şi să hibernez. Until next spring or next life.

• Eu n-am văzut funigei până astăzi. Iar ăla de azi a fost un singur fir. Se spune că atunci când sunt mulţi funigei, va fi toamnă lungă. A văzut altcineva?
• Speaking of… “bla bla on gossamer wings”. Sună foarte poetic dar habar n-aveam că gossamer este traducerea funigeilor susnumiţi. Am aflat înainte, că mă întrebam cum naiba le spune în engleză.
• Se pare că zen-ul meu funcţionează. Şi pentru că tot e cineva fan Osho pe aici: “Don’t seek, don’t search, don’t ask, don’t knock, don’t demand – relax. If you relax, it comes. If you relax, it is there. If you relax, you start vibrating with it.” Găsit citatul aici, la Lupul Alb. Io zic să intraţi pe blog şi să daţi play şi pe piesa Ninei Simone.
• Pentru că atunci când am citit cele de mai sus am făcut-o în ritmul piesei (care tot pe-acolo bate), have a bit of U2 – Numb (cu versuri daca vreţi).

Click here to view the embedded video.

2. Luni am coborât în 700 să îmi iau ceva de mâncare. M-am înfipt la nişte struguri că mi s-a făcut poftă când i-am văzut. Şi am mai văzut şi nişte pere galbene-galbene care păreau să fie taman cum îmi plac mie – dulci şi zemoase. M-am apropiat de masă, am cotit la dreapta şi mi-am văzut de drum fără să mă opresc. Motivul era un carton pe care scrie cu marker gros şi negru “PERELE NU SE ALEG”. Uhm, să vă fie de bine atunci. Eu când eram mică am învăţat că mai bine iei de la piaţă că acolo alegi, pe când la aprozar îţi dă tanti sau nenea. Acu, ce să zic. Dacă la piaţă n-am voie să mă ating de marfă, las’ că mă duc la Kaufland.

3. Trimis Tomatei pentru colecţie ultimele chestii care mi-au servit drept semne de carte. Biletul de tren din concediu a luat drumul coşului de gunoi înainte de a-l poza, iar biletul de ascensor din Lisabona a schimbat proprietarul . De obicei folosesc prima hârtie la îndemână iar chestiile astea de prin călătorii stau pe birou. So, am folosit ca semn de carte vederea de la expoziţia lui Sorin Oncu şi biletele de intrare de la Aquariumul din Lisabona. Deşi my favourite este un semn de carte propriu zis de la Barcelona. Ador părţile vechi ale oraşelor vechi, cu străduţe înguste. Deşi piatra cubică folosite în majoritatea îmi omoară picioarele (premiul pentru cele mai şlefuite, netede şi nederanjante îl primeşte, dintre toate oraşele vizitate de mine, Lisabona). Again, excuse the crappy pic.

4. Din seria “quote this”. Shur e subsemnata. Discuţia a avut loc pe webmess, de aceea formatul un pic ciudat şi imposibilitatea de a da copy-paste (finalul propoziţiei în suspensie este “to claim ownership”, se vede la un click pe imagine). Dar nu pot lăsa să se piardă această perlă de înţelepciune.

Morning has broken.

Break on Through to the Other Side

Meh is an interjection, often an expression of apathy, indifference, or boredom.

1) În sfârşit, BloSoNe şi-a mutat definitiv cuibul şi am scăpat de pilulele şi pastilele din minunatul blog care apărea în loc de… orice altceva. Doar băieţii de la RDS s-au mişcat mai greu cu actualizarea (pentru păsărească de abrevieri gen isp şi dns, întrebaţi-l pe el). Noroc că se mişcă la fel de greu şi cu penalizarea când uiţi de factură…

2) … spre deosebire de Zapp. Care au reuşit performanţa îndoielnică de a urca sus de tot în “company hate list” la mine. În primul rând, două zile după scadenţa de plată (destul de strânsă), te ceartă ca pe un copil mic, cu ameninţări de deconectare şi alte cele, cu pretenţia să le trimiţi copie după chitanţă etc.

La poştă, programul de încasare a facturilor Zapp este “picat” de vreo lună. Centrul Zapp şi restul băncilor îmi sunt peste mână (la care se adaugă lenea şi obişnuinţa). Am încercat să plătesc pe site cu cardul: user name = nr. de telefon; password = …. uhm… apelaţi numărul x, vi se trimite prin SMS. Băi deştepţilor, şi dacă postul telefonic e la dracu’n praznic? Ah, vă întrebaţi la ce mai foloseşte atunci? Şi eu.

3) Dacă tot n-am avut ce face, că era picat blogul, am făcut clătite cu ciuperci. De fapt, nu au clătitele nici o legătură nici cu blogul, nici cu postarea asta. Dar am găsit poza în aparat în timp ce le descărcam pe cele care chiar aveau legătură şi nu am rezistat tentaţiei de a mă lăuda.

4) Pentru că tot veni vorba de site-ul acela cu pastile pentru creşterea părului la masculi. M-am plictisit într-o seară şi am început să îl citesc. Am ajuns până la efectele secundare. Care (evident prezente la un număr neglijabil de subiecţi, reversibile, etc) sunt, printre altele, probleme cu erecţia şi scăderea apetitului sexual. Îmi şi imaginam scene de sketch-uri cu un El, cu stima de sine proaspăt crescută proporţional cu părul (dar făcând parte din acei ghinionşti 2%), abordând o Ea într-un bar şi ajungând în punctul critic: “La tine sau la mine? Ah, păi ştii… nu, nu, mai bine nu. M-am simţit foarte bine în pielea (şi părul meu) să mă dau la tine, dar de când mi-a crescut părul… nu prea mai pot. Şi chiar dacă aş putea, nu prea mai am chef. Sorry.” Ce m-a mirat a fost că site-ul nu conţinea un link de genul: “pentru remedierea acestor probleme, accesaţi celălalt site al nostru, de unde puteţi achiziţiona Viagra”. Iar undeva pe site-ul “celălalt” îmi închipui că ar da bine nişte efecte secundare de genul “may cause temporary hair loss”, cu link la primul site…

5) Din Timiş Expres de joi citire:

Supermodelul ceh Karolina Kurkova îşi va pierde, în curând, silueta care i-a asigurat un loc între cele mai apreciate femei ale lumii. Sigur este, însă, că nu se va supăra prea tare, întrucât îşi va îndeplini cel mai drag vis al unei femei: va deveni mamă.

Ei na, să mori tu, jurnalistu’ Frază Goală a lu’ peşte prăjit? Din ce abisuri freudiene ale gândirii telenovelistice scoateţi împopoţonări de frază din astea? (Că virgulele este evident că le scoateţi dintr-un sac fără fund. De virgule se pare că nu ducem lipsă în… criză)

Note to others: start writing, you lazy bums. Voi chiar nu pricepeţi că eu mă plictisesc la lucru?
Note to self: de căutat nişte bloguri lizibile şi citibile (nu sunt sinonime în cazul de faţă) pentru situaţii de urgenţă din acestea.

1. Ok, concertul Depeche a căzut baltă. Bad enough. Prost inspiraţi însă indivizii care se cred foarte amuzanţi sau spirituali întrebându-mă (pe mess sau nu) cu un rânjet “cum a fost la concert?”. Şi au fost destui. Now, I usually appreciate jokes. Da’ unele sunt chiar cretine, zău aşa. Şi când nişte glume tâmpiţele se repetă la infinit… ajung vacanţa mare. Nici măcar pe departe amuzant şi oareşcum iritant. În altă ordine de idei şi cum speranţa moare ultima, EMagic sunt în negocieri pentru reprogramare, dacă şi cum o fi.

2. Speaking of jokes. Am primit un tricou de la mama. Negru, evident. Pe care scrie cu alb, ca şi cum ar fi scris cu cretă: FCUK ‘EM if they can’t take a joke. E tricoul new entry în topul meu de preferate. Love mom’s humour.

3. Chestia asta căreia îi bântui eu birourile şi coridoarele aiurea este ceea ce s-ar numi o companie respectabilă (deşi fitzele probabil ar dicta să reformulez fraza de mai sus cu ceva care să conţină termenul multinaţională). În condiţiile mai sus menţionate, cam cât de penibil poate fi să apară în baie, deasupra oglinzii şi în fiecare din cele două compartimente, o foaie A4 lipită cu scotch pe perete cu următorul anunţ:

Vă rugăm:
- folosiţi peria de toaletă dacă este cazul
- nu aruncaţi hârtii pe jos
- nu vă urcaţi cu picioarele pe WC

Adică… poftim??? Nu zic că nu au dreptate, dar… era necesar? Vă daţi seama că afişul acela a apărut acolo cu un motiv. Se crease un precedent, sau mai bine zis, suficiente precedente, presupun, ca să îi justifice existenţa. Deşi părea greu de crezut… până am văzut o urmă de pantof pe colacul WC-ului. Uhm… no comment.

4. Am corupt-o pe The Green Witch! Şi-a luat RAM doar pentru a putea juca 9Dragons fără lag. Mwhahaha. Cu asta am bifat al treilea dependent pe listă. Sper că pentru asta am asigurat un loc VIP în Iadul Gamerilor (deşi, mai ţăcănit jucător decât talibanul nu am cum să găsesc nici dacă vreau. Check Bardo ranking: încă un level şi e maxed.

Pfff… sunt absolut sigură că mai urmau vreo două puncte pe aici. Da’ între timp au venit tantile să aspire prin birou, m-am ridicat de la laptop si… pooof! am uitat. Bătrâneţea, maică.