blog fără scop

Începusem cândva demult o galerie a unor personaje. Nu pot folosi o formulare așa dramatică precum „personaje care m-au marcat”, pentru că nu prea survine fenomenul. Sunt însă persoane și câteodată oameni (cele două nefiind nici pe departe sinonime) care lasă urme de pași ce nu se șterg. M-am gândit că e cazul să mai [...]

Diriginta mea din liceu mă iubea și mă ura. Mă rog, mă plăcea și mă displăcea. Mă plăcea așa cum placi un trofeu câștigat la un concurs de pescuit. Eu eram cea pe care se putea baza să răspundă la inspecție, care să citească tema când era așa nasoală că jumătate de clasă nu o [...]