blog fără scop

Am întâlnit sprâncene ridicate, cum că ce mă interesează pe mine niște legi din SUA, precum SOPA. De ce am treabă cu ACTA, când este doar un acord, fără valoare legislativă dacă nu este ratificat (dacă nu am ști cu toții că odată ce există un cadru de referință, presiunile pentru ratificare sunt atââââât de [...]

Sau the day the LOLcats died. Nu că aș fi fost fan lolcats, dar zicea un individ acum niște sute de ani chestia aia cu „nu-s de acord, da’ să mor io dacă nu ai tot dreptul să aberezi”. Voltaire era și se exprima mai frumos ca mine iar decorul era mijloc de secol optsprezece, [...]

O să sar un pic peste ideea aia cu tonul postărilor pentru că iar mi-am ieșit din pepeni. Bre, națiune: cât de bătut în cap poate fi cineva, să îmi ceară să dau un Like pe Facebook ca să salvez SMURD-ul, pe Arafat, câinii eutanasiați, Japonia de cutremur și alte alea? Cât de credul sau de [...]

Când eram mică, existau două instituții în Timișoara la care îmi plăcea să merg, ambele „mari”: Poșta Mare și CEC-ul Mare. La C.E.C. îmi plăcea în general, pentru că mă fascinau fișele de retragere, depunere și transfer, cu dungile lor trasate care mă așteptau să măzăgălesc cu tocurile alea infecte cu cerneală. O adevărată plăcere, [...]

De ieri, am trecut la program de șase ore de lucru pe zi, adică o scurtare efectivă a programului cu trei ore, având în vedere că aveam pauză de masă de o oră înainte. Cu alte cuvinte, la ora la care altă dată plecam să mănânc prânzul, acuma plec acasă și nu mai revin la [...]