Ei bine, midnight genius strikes again. Acu două zile m-am pus şi eu să descarc The Resistance, ultimul album Muse. Ştiam piese de pe el, mai ascultam pe youtube, dar acuma l-am luat pe tot la ascultat iar băieţii nu mi-au înşelat deloc aşteptările. Ascultând eu aşa mi-am adus aminte cu nostalgie de-a dreptul dureroasă de cât de mişto a fost concertul de la Bucureşti (I’ll wait a thousand years just to see you smile again) iar faptul că piesa care dă titlul albumului beneficiază de un clip de concert nu mi-a alinat prea tare dorul.

Ştiam că vin Muse la Sziget, aşa că am aruncat un ochi pe line-up-ul festivalului. În general, când ştiu că nu mă duc undeva, mă abţin de la asemenea acte masochiste conform principiului cu strugurii acri. Ieri nu m-am abţinut iar rezultatul a fost că 10 minute mai târziu aveam plătite biletele pentru trei zile de festival. Mika, 30 Seconds to Mars, Iron Maiden, Kasabian şi Muse mă aşteaptă. Din păcate Yeasayer pe care mi-ar fi plăcut să îi aud sunt în paralel cu Muse iar Muse are the gods (Kill your prayers for love and peace, you’ll wake the thought police).

Mi-am rezervat şi cazare, care se poate adapta dacă găsesc altceva sau mai găsesc amatori de luat lumea în cap (We must run, we must run, It’s time to run) în mod total neorganizat pentru un dezmăţ muzical. Bilete am. Rămâne să rezolv transportul şi ziua liberă de vineri în aşa fel încât să prind 30STM şi dacă tot sunt acolo, şi pe Mika. Cumva trebuie să se aşeze piesele puzzle-ului ăstuia. Nu de alta, dar prea high şi  în culmea fericirii am fost astăzi, într-atât încât o colegă mi-a spus ‘you have a glow…’.

It could be wrong, could be wrong, but it should have been right…

Click here to view the embedded video.

]]> http://arashi.me/2010/07/escapada/feed/ 3 http://arashi.me/2010/06/sinagoga/ http://arashi.me/2010/06/sinagoga/#comments Sat, 26 Jun 2010 23:21:25 +0000 Arashi http://arashi.me/?p=1637 Într-unul din episoadele din Sailor Moon, deasupra oraşului Tokyo îşi face apariţia un gigantic circ zburător, Dead Moon Circus. Antagoniştii sezonului respectiv fură visele oamenilor iar unul din ei remarca la un moment dat ce ciudaţi sunt oamenii, aşa de preocupaţi de micile lor probleme încât nici măcar nu observă când se întâmplă ceva cu într-adevăr ieşit din comun, cum ar fi apariţia unui imens circ plutind deasupra oraşului.

—————————-

Mă întrebaseră colegii dacă nu mă duc la Phoenix joi. Nu, nu m-am dus la Phoenix. În primul rând, ultima dată când i-am văzut la ceva concert în Unirii din banii Primăriei, m-au călcat pe nervi. Ceruse cineva din public o piesă anume şi i s-a dat peste nas de pe scenă cu replica “aici nu suntem la McDonalds”, carevasăzică n-are publicul ce să “comande” piese. Well, ducă-se învârtindu-se. Un artist cu mintea întreagă se bucură de aşa ceva, nu se bosumflă. Dacă n-au chef de ascultat publicul, n-am nici eu chef să îi ascult în calitate de public. În al doilea rând, am avut ceva mai bun de făcut.

Văzusem un afiş cu o lansare de carte, concert de nai şi expoziţie foto şi de instalaţie. Mi-au atras atenţia două lucruri la afiş: numele unor cunoscuţi pe el şi faptul că evenimentul avea loc la sinagoga din Cetate (sau sinagoga de pe strada cu pizza Cora), după cum s-a orientat lumea să o găsească. Aşa că am prins doi iepuri deodată – m-am revăzut cu nişte oameni haioşi pe care nu îi mai văzusem demult şi am apucat să văd şi eu pe dinăuntru clădirea aceea – măcar la a doua încercare.

Prima nu ne-a reuşit, pentru că evenimentul a început cu discursul unei tanti critic literar. Să îmi aduceţi aminte să nu invit aşa ceva dacă îmi voi lansa vreodată o carte. Am îndurat vreo zece minute tortura aia prelinsă pe o băncuţă, după care am dat arta pe gastronomie şi (după ce am intrat şi am ieşit instant din Cora) am mers la o terasă la o clătită şi o limonadă până îşi revin criticii din meandrele abstractului. Ne-am cam lungit, aşa că atunci când am revenit se terminase şi concertul şi am putut studia fotografiile şi interiorul sinagogii – atât cât se vedea în (semi)obscuritatea aceea. Mare păcat de respectiva clădire – mi-ar plăcea să o văd restaurată aşa cum merită dar ca pentru atâtea altele, nu sunt fonduri.

Momentul de umor al serii a venit când unul dintre “expozanţi” ne-a povestit un episod din cursul după-amiezii. În timp ce se pregătea instalaţia, o băbuţă care văzuse acea uşă veşnic ferecată deschisă în sfârşit, a intrat împinsă de evlavie. S-a dus până în faţă tot în temenele şi în cruci. Ajunsă în faţă însă s-a oprit un pic să se uite în jur şi s-a cam speriat: nu tu cruci, nu tu hristoşi, nu tu fecioare, nu tu sfinţi. S-a dezmeticit băbuţa că n-a prea intrat unde a crezut ea şi s-a dus apoi aţă spre ieşire.

Acu’, eu zic săraca băbuţă, ce sperietură o fi tras, cine ştie în ce loc malefic o fi crezut că a intrat când s-a dumirit că nu-i biserică. Pe de altă parte, cum n-a ridicat privirea de afară să vadă pe lângă ce trece sau înăuntru să vadă spre ce se îndreaptă… cam tot aşa n-ar observa un circ zburător deasupra oraşului.

PS: pentru că nu am poze de la eveniment în sine, puteţi vedea ce şi cum a fost chiar la unul dintre protagonişti.

]]> http://arashi.me/2010/06/sinagoga/feed/ 0 http://arashi.me/2010/05/citeala/ http://arashi.me/2010/05/citeala/#comments Fri, 14 May 2010 08:43:30 +0000 Arashi http://arashi.me/?p=1531 Weekendul trecut, o prietenă s-a aşezat pe treptele TNB-ului din Bucureşti cu o carte în mână şi a citit. Pentru că a luat parte la Lecturile Urbane din Bucureşti. Reacţia mea atunci a fost “ce mişto… oare de ce nu se organizează citeală din asta şi la Timişoara?”. Recunosc, mi-a fost lene să sap, să mă agit, să întreb în stânga şi în dreapta – cum de altfel îmi este de ceva vreme. Recunosc şi că mi-e lene să ies din casă şi că în general prefer să citesc în intimitatea căminului, cum ar veni. Dar îmi place iniţiativa şi vorba aia, nu costă nimic.

Ei bine, acum două zile am primit un link cu menţiunea “your wish is their command”, care link anunţă că şi Timişoara citeşte. Am găsit confirmarea pe blogul lui Richie. Aşa că probabil, cum se întâmplă la astfel de evenimente, vor fi prezenţi bloggeri, twitteri şi alţi scriitori / cititori virtuali. Poate destul de mulţi cât să fie observaţi şi să trezească pofta şi altora. Nu promit solemn să fac act de prezenţă, dar îmi dau silinţa.

Click here to view the embedded video.

Oricum, mi s-a deschis apetitul, aşa că voi merge şi la Inimă de câine săptămâna viitoare.

În deschidere a vorbit un nene japonez prezentând staff-ul. O parte din cei prezenţi în sală erau participanţi la cursul de japoneză, aşa că ei râdeau înainte de traducere, chiar dacă noi nu înţelegeam de ce, iar traducerea se pierdea în vastitatea amfiteatrului. Apoi o tanti îmbrăcată tradiţional în kimono, a interpretat Sakura la Koto, un instrument tradiţional japonez, asemănător cu Guzheng-ul chinezesc de care pomeneam aici.

Ei bine, începând cu ora 13 ne-am încercat mâna şi talentul la caligrafie. “Tema” noastră era să redăm un singur caracter kanji: ‘hikari’, care înseamnă “lumină”. Când vezi un nene japonez mânuind pensula zici că e uşor. Mie în schimb a început să îmi tremure mâna După mai multe încercări am izbutit să produc ceva care să semene cât de cât cu originalul din faţa noastră. Dovada e în poza de mai jos pe sistemul “găsiţi diferenţele” . Mi-ar fi plăcut să încerc un ‘Arashi’ (deşi nu ştiu ce ar ieşi dacă aş încerca aşa ceva) dar şi aşa a durat prea puţin.

Despre restul atelierelor vă povesteşte Richie (de la care am aflat de fapt de manifestare in the first place), că am dat peste el acolo

La intrare, un voluntar s-a ridicat timid de la o măsuţă şi ne-a înmânat un pliant, anunţându-ne că este ziua parcului. I-am mulţumit frumos şi am luat pliantul din care am aflat aşa: organizatorii sunt Asociaţia pentru Calitatea Vieţii şi Direcţia Mediu a Primăriei Timişoara, având ca parteneri TVR Timişoara, Ziua de Vest, Ozz Producţie, Librăriile Cărtureşti, Ena Design, Terapia prin Artă şi Eco Club.

Pe verso era tipărit programul zilei – tur gratuit cu ghid al grădinii, atelier de pictură pentru copii, atelier de modelaj în lut, atelier de estetică, joc de orientare pentru copii, încheiere cu înmânare diplome. Fotografiile realizate în ziua respectivă pot fi trimise pe o adresă de e-mail pentru înscrierea într-un concurs.

Ce am văzut: un stand cu obiecte decorative din lut, haine din materiale naturale şi cercei artizanali înspre care se uitau cu neîncredere participanţii la două nunţi care se trăgeau în poză pe acolo; nişte kinderi (vreo 3-4) care pictau ceva aşezaţi la măsuţe; un carton mare atârnat de o creangă de copac, pe care era desenat Mickey Mouse cu mutra decupată de te puteai poza la el; un banner cu Eco Club întins pe jos şi fixat cu pietre în faţa unor băncuţe pe care şedeau vreo 5-6 tineri la o şuetă; nişte ceva din lut, probabil expoziţia de ceramică – nu am înţeles intenţia artistului, nu era nici măcar vreo plăcuţă cu numele operei să dea vreun hint (later edit: am observat acuma că sunt trecute titlurile lucrărilor pe pliant, but still); oameni plimbându-se prin parc, nu mai mulţi decât în orice altă sâmbătă însorită, care în mod evident nu aveau nici în clin nici în mânecă cu evenimentul.

Nu ştiu cum a fost participarea la “punctele din program”, întrucât eram doar în trecere la căscat gura şi am ieşit prin spărtura în gard lângă calea ferată. (Chiar, oare de ce nu se face o poartă ca lumea acolo? Ar fi utilă.) Am însă o bănuială că a fost la fel de anemică. Păcat, putea ieşi ceva fain.

copii la desen

ceramicele:

text original: “de ce mai taiat ma eram gagicaru printre copaci si copacele”

toamna…

Cerbul de Aur revine la Braşov şi anul acesta, demonstrând că, în ciuda tuturor problemelor financiare sau politice din ultimii 41 de ani, rămâne un brand de ţară puternic şi cu foarte mulţi prieteni în România şi în afara ei. Organizatorii au pregătit anul acesta în Piaţa Sfatului din Braşov, în perioada 2-7 septembrie, un spectacol tematic cu accent sporit pe vârfurile industriei muzicale româneşti pentru a-şi aduce contribuţia, în vremuri de criză, la sprijinirea acestui segment.

Ok, deja am nevoie de o lămâie. Ce-i cu abureala aia cu criza şi politica, baba şi mitraliera? Asta-i promovare sau compunere de copil de clasa a şasea? Sau limba de lemn face parte din brand şi nu m-am prins eu? Asta pe lângă faptul că aproape toate vârfurile industriei muzicale româneşti la ora actuală sunt tocurile şi sfârcurile.

Ok… sar peste bla bla-ul cu împărţirea pe seri pentru a afla care sunt numele mari şi citesc următoarele:

De asemenea, în deschiderea primelor trei seri vor performa trupa Sistem şi Baletul Art Focus International. În Seara Pop (cu majuscule, da?) Trupa (tot cu majuscule, sta-v-ar diploma de jurnalistică / marketing în gât?) Holograf promite un spectacol incendiar, iar în Seara Rock, Direcţia 5 va energiza publicul cu piesele lor de forţă. Trupa Vama, cunoscută pentru relaţia specială pe care o stabileşte cu publicul de fiecare dată, încheie Finala Concursului de Interpretare cu spectacolul “The Vama-show”. În seara Superstar Loredana va oferi spectatorilor şi telespectatorilor cunoscutele sale hit-uri.

La mine in dex, nu am găsit verbul a “performa”. Dacă se vroia traducerea lui “to perform”, e grav. Înseamnă că sunteţi din ăia care traduc agreement cu agrement, eventually cu eventual şi au impresia că performance înseamnă performanţă. În schimb, hit există şi are pluralul “hituri”, fără cratimă. E grele cu neologisme şi mai grele cu engleza. Încă nu m-am lămurit ce fel de diplomă este. Textul de o pagină nu e semnat aşa că nu îmi dau seama ce cap sec l-a fătat dar are siglele TVR.ro şi splendidmedia.

Cât despre artişti… Holograf vor incendia probabil fotoliile bunicuţelor şi telespectatoarelor AcasăTV care se topesc după Bittman care vor lălăi la unison, de acasă sau din Piaţa Sfatului “şi dragosteaaaa meaaaaa… va fiiiii doar a taaaaa”. Direcţia 5 ar avea ei înşişi nevoie de ceva energinzante, să nu leşine cumva pe scenă. Ultima dată când i-am văzut live au reuşit să plictisească pe toată lumea, cântând în variantă “slow” şi piesele ceva mai upbeat din repertoriu. Cum anume s-au rătăcit şi ăştia în seara Rock, numai TVR-ul ştie. Probabil au dat cu banul, unde să îi bage pe Holografi şi unde Direcţia (care, aţi reţinut, va energiza cu piesele lor). Iar Vama ar putea pleca în India într-o călătorie din aia de regăsire spirituală, poate le-ar prinde bine. Mă bucur că nu l-au adus şi pe Bănică jr.; s-or fi gândit că fac bunicuţele cu herz-ul dacă vine şi ăsta şi le au pe conştiinţă.

Vedetele internaţionale invitate la Braşov, alese conform aceluiaşi concept al Festivalului, vor fi Hot Chocolate, Steve Vai şi Tiziano Ferro. Hot Chocolate va susţine în seara Evergreen un recital retro, iar celebrul chitarist Steve Vai şi Tiziano Ferro vor concerta în seara Superstar.

Vedetele internaţionale invitate la Braşov au fost alese conform bugetului, bag de seamă. Şi am aflat în introducere că e criză. Nici nu îmi dau seama cum Hot Chocolate ar fi putut oferi altceva decât un recital retro. Eu nici nu ştiam că mai trăiesc. Vai, am înţeles, legendă, alea-alea. Dar nu am înţeles pentru care public vine la Cerb. Tiziano Ferro îmi închipui că e pe principiul “hai să aducem şi pentru ăştia tineri” şi au adus de acu 8 ani de când a lovit Perdono. Pentru că omul a mai scos, dar cel puţin la noi n-a mai “lovit” şi seara se cheamă Superstar, nu one hit wonder.

So… ori învăţaţi de la alte grădini zoologice cum se ţine un Cerb şi daţi nişte bani acolo de nutreţ, ori eutanasiaţi-l dracului. Că aşa jigărit cum e, asta nu e viaţă.

Şi pentru că nenea wordpress de versiunea asta nu vrea şi nu vrea embed şi pentru că mi-e lene să micşorez toate imaginile pentru a le uploada, vă bag pe gât linkul la picasa.