În consecinţă pentru că am, sunt şi îmi place Zen, balonu’ meu personal de săpun este ZenBubble, nu iBubble. De altfel sună mult mai mişto aşa. Pe mine cel puţin, mă duce cu gândul la o grădină japoneză în interiorul bulei. Ah şi în cazul în care vă întrebaţi dacă din aprilie şi până acuma nu am găsit / luat alt mp3 player, răspunsul este nu.

E tot lipit cu scotch. Tot un pic zgâriat. Şi tot aşa bine merge ca acum cinci ani când l-am cumpărat. Aşa că din spirit de frondă faţă de nenorocita societate de consum, refuz să iau măsuri câtă vreme This River Is Wild se aude foarte bine în căşti pe drumul spre casă. De altfel, eu din principiu nu mă urnesc decât dacă arde. Nu iau altul decât atunci când ăsta se strică, nu mă duc la dentist decât atunci când nu trece durerea de dinţi cu algocalmine, nu caut alt job decât atunci când sunt dată afară.

It’s the way of the zen.

Iar baloanele de săpun sunt nişte chestii faine.

Szeged
1 – pod peste Tisa, 2,3 – primăria (la fix, clopotele au cântat Odă Bucuriei)
4 – repere turistice, 5 – Piaţa Kalvin cu fântâna cu apă potabilă, 6 – biserica reformată
7 – palatul Grof, 8,9 – Piaţa Sf. Ştefan cu turnul de apă (cea mai veche construcţie de beton din Ungaria)
10,11,12 – palatul Reök (s-a mutat cumva Gaudi în Szeged?)
13,14,15 – Piaţa Klauzál
16 – burlan , 17 – clubbing anyone?
18,19,20 – piaţa de vechituri şi detalii în Piaţa Dugonics
21-32 Domul, piaţa Domului şi detalii Dom şi muzeu:
22 – una bucată mireasă
26 – statuia lui Petőfi Sándor
27 – intrare laterală în dom cu figuri mitologice
28 – intrarea principală, baza unei coloane

La intrare, un voluntar s-a ridicat timid de la o măsuţă şi ne-a înmânat un pliant, anunţându-ne că este ziua parcului. I-am mulţumit frumos şi am luat pliantul din care am aflat aşa: organizatorii sunt Asociaţia pentru Calitatea Vieţii şi Direcţia Mediu a Primăriei Timişoara, având ca parteneri TVR Timişoara, Ziua de Vest, Ozz Producţie, Librăriile Cărtureşti, Ena Design, Terapia prin Artă şi Eco Club.

Pe verso era tipărit programul zilei – tur gratuit cu ghid al grădinii, atelier de pictură pentru copii, atelier de modelaj în lut, atelier de estetică, joc de orientare pentru copii, încheiere cu înmânare diplome. Fotografiile realizate în ziua respectivă pot fi trimise pe o adresă de e-mail pentru înscrierea într-un concurs.

Ce am văzut: un stand cu obiecte decorative din lut, haine din materiale naturale şi cercei artizanali înspre care se uitau cu neîncredere participanţii la două nunţi care se trăgeau în poză pe acolo; nişte kinderi (vreo 3-4) care pictau ceva aşezaţi la măsuţe; un carton mare atârnat de o creangă de copac, pe care era desenat Mickey Mouse cu mutra decupată de te puteai poza la el; un banner cu Eco Club întins pe jos şi fixat cu pietre în faţa unor băncuţe pe care şedeau vreo 5-6 tineri la o şuetă; nişte ceva din lut, probabil expoziţia de ceramică – nu am înţeles intenţia artistului, nu era nici măcar vreo plăcuţă cu numele operei să dea vreun hint (later edit: am observat acuma că sunt trecute titlurile lucrărilor pe pliant, but still); oameni plimbându-se prin parc, nu mai mulţi decât în orice altă sâmbătă însorită, care în mod evident nu aveau nici în clin nici în mânecă cu evenimentul.

Nu ştiu cum a fost participarea la “punctele din program”, întrucât eram doar în trecere la căscat gura şi am ieşit prin spărtura în gard lângă calea ferată. (Chiar, oare de ce nu se face o poartă ca lumea acolo? Ar fi utilă.) Am însă o bănuială că a fost la fel de anemică. Păcat, putea ieşi ceva fain.

copii la desen

ceramicele:

text original: “de ce mai taiat ma eram gagicaru printre copaci si copacele”

toamna…