Asta aşa, ca măsură pentru importanţa pe care o acord eu propriilor mele cuvinte. Ideea este tangenţială cu leapşa aceea pornită de la un citat al lui C.T. Popescu din Libertatea urii. De ambele dăţi de care o văzusem, cel care o onora alegea moartea proprie în locul celei a cuvintelor. Am trecut repede peste, am zis că poate nu sunt eu într-o dispoziţie de “filosofeală” şi că de aia primul meu impuls de răspuns a fost “me, of course”.

Citatul original sună aşa:

… dacă ai avea de ales, să mori sau să-ţi cobori cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, şterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra trăind veşnic, ce-ai face?

Până acuma, Alex a fost primul care se preferă pe sine în locul cuvintelor (mai sap, până la el am ajuns eu cu “restanţele” la citit bloguri în pauza de masă). Păi, dă-te mai încolo, să am loc şi eu

Nu mă leagăn în iluzia că vreun cuvânt de al meu are foarte mare însemnătate pentru altcineva în afară de mine. Adesea nici măcar pentru mine, după ce şi-au îndeplinit funcţia de defulare. Spuneam odată mai demult că blogul meu nu este altceva decât un coş de gunoi pentru nişte deşeuri pseudo-intelectuale. Nu mi-am schimbat părerea.

Am avut recent o discuţie cu un amic legată de… să îi spunem, importanţa scrisului. Importanţa afectivă, cum ar veni; despre cât de grav este când lumea nu înţelege ce vrei să spui sau înţelege altceva, dacă este frustrant pentru autorul unor rânduri de orice natură acest lucru.

Am susţinut atunci că eu fac o distincţie mai mult sau mai puţin clară între ‘scrisul pentru public’ şi ‘scrisul pentru mine’. Dacă scriu o povestioară, cel mai probabil că este într-un fel sau altul destinată unui public. Cel mai probabil atunci nu vreau să transmit nimic sau nimic foarte important oricum. E doar o joacă sau un mic exerciţiu literar mai mult sau mai puţin reuşit. Dacă cineva înţelege altceva, probabil că înseamnă că este reuşit.

Dacă este o abureală pe blog… ei bine, cum spuneam, funcţia de defulare primează. La fel, punerea propriilor mele gânduri într-o ordine oarecare – au proprietatea ciudată de a căpăta consistenţă când sunt obligate să părăsească matca acelui “stream of consciousness” şi să îmbrace forma cuvintelor (şi probabil şi de a pierde din importanţă, dar asta este altă discuţie). Dacă pe deasupra, cineva (mă) mai şi înţelege, iau asta ca pe un bonus binevenit. Dacă nu, nu e gaură în cer – dacă eu sunt ceva mai lămurită / liniştită / împăcată, atunci e mission achieved şi cuvintele mele pot muri liniştite. Deşi recunosc, prefer să rămân şi eu în viaţă şi să le am şi pe ele alături. Like old pals.

So… hm… hai să fac o listă de “things to blog about”.

• de ce nu-mi plac mie corporaţiile (şi asta nu pentru că la un test de genul “which famous leader are you?”, rezultatul meu a fost Che Guevara sau mai ştii, poate tocmai de aia)
• cum s-a adeverit acea zicere românească plină de înţelepciune cum că facerea de bine e futere de mamă (sau de ce nu am eu acuma telefon de piţi)
• de ce îmi devine mie antipatic Orange-ul (mai are cineva impresia că noua campanie cu animale gonflabile portocalii este absolut imbecilă?)

Aşa. Acuma măcar de jenă, şi tot o să mă ţin de treabă ca să mai ştie lumea că trăiesc (I won’t let any corporation get me down!). By the way, mulţumesc Cătă pentru albumul Bon Jovi, uitasem de el .

Imaginile de pe aci sunt hostate pe blosone, până se mişcă actualizarea DNS-urilor, s-ar putea ca o parte din ele să nu apară, după cum are serverul chef. Dar în rest, am recuperat postările, am mutat linkurile, am adus şi tema (la ea mai trebuie să mă joc un pic la personalizare) şi am săpat şi după plugin-urile pe care le aveam, ba am mai şi trântit unul suplimentar, că mie îmi plac emoticoanele de Y!m. All in all a fost o noapte productivă.

Mai urmează schimbări. A mighty wind of change is blowing

Oricum, good to have a home again. E nasol să te mănânce degetele să scrii şi să nu ai unde. Notepad şi GoogleDocs nu au farmec în situaţiile astea. Aşa că mi s-au tot adunat în inbox mail-uri cât a fost blosone picat… linkuri, clipuri, idei de blog. Stau acolo frumos marcate cu semnul exclamării şi aşteaptă, nu ştiu dacă vor supravieţui toate, dar mă pun imediat să fac curat pe acolo.

Că zice nenea firestats că lumea caută nuduri, broaşte şi cârtiţe ca să ajungă la mine pe blog (imaginaţi-vă un emoticon şocat aici). Ce-i drept, nu în aceeaşi căutare. Am să ignor cu graţie rătăcitul care vroia “adolescente în călduri” dar na, nu pot lăsa să plece toată lumea fără să gasească nimic din ce vroia.

Aşadar, pentru toţi gugălitorii, să fie: nud, broască (chiar dacă asta nu cântă “gumi-gumi”, whatever that is) şi o cârtiţă cu muşuroi cu tot (pentru cei din subcategoria “cum să scap de cârtiţe”: daţi-mi-le mie, că-mi sunt simpatice).

Am încercat şi o “dregere” a titlului. Asta e, cine se documentează prea târziu, suportă consecinţele. Se pare că o dădusem în bară chiar de la punctul 1, din obişuinţă.

Partea cu exces de widget-uri sper că am remediat-o odată cu tema nouă şi gruparea lor: chestii care ţin de acest blog în stânga şi other stuff în dreapta. Îmi place să cred că măcar la capitolul gramatică e ok (deşi mai zboară porumbei din taste sau mai abuzez de câte un “cuvânt al zilei”. Comentariile, în princpiu, nu sunt moderate deşi wordpress-ul mai face uneori pe dos faţă de ce îi spun eu. Mai apar câteodată spre aprobare deşi un nume şi o adresă de e-mail sunt suficiente pentru un ok, având filtrul de spam activat. În legătură cu punctul 5 dintre recomandările lui de ce? nu mă pronuţ eu

Acuma, îmi mai rămâne de rezolvat o dilemă. Ceea ce lipseşte este clasicul “About”. Sunt în totală pană de idei în legătură cu pagina respectivă, aşa că încerc un dodge. În afară de asta, îmi aduce prea mult aminte de ceea ce este denumit eufemistic “marketing personal”, care nu mă atrage în mod deosebit. So… dacă vreun suflet milostiv vrea să contribuie la conturarea paginii About, vă puteţi dezlănţui în comment-uri aici sau direct acolo.

Dar, iată, s-a produs “schimbarea la faţă” pe care o tot aşteptam. Recunosc, e un pic ciudat, nu am mai scris demult pe fond alb – cam de când am schimbat template-ul la primul, primul, primul meu blog ever. Acela avea aceeaşi combinaţie de culori. Eh, oricum e mai aerisit aşa, ca să nu mai zic că am scăpat de cârnatul de informaţie care se înghesuia într-un singur sidebar.

În afară de asta, mi-e simpatică tema pentru că… e un decor în care s-ar încadra perfect Little Idiot-ul din clipurile lui Moby. Mi-l şi imaginez plimbându-se pe bara de sus între blocuri.

Anyway, am încercat diferite template-uri cu demo-ul din site pentru a vedea cum arată linkurile, imaginile, quote-urile şi alte drăgălăşenii din acestea plăcute bloggerilor . Postarea care demonstra cum arată o listă ordonată, conţinea următoarele (traducerea îmi aparţine )

Be A Kid Again

1. Fă roata ţiganului.
2. Cântă folosind piaptănul / peria drept microfon.
3. Plimbă-te desculţ(ă) prin iarbă.
4. Ascultă un cântec care îţi place cu volumul dat foarte, foarte, foarte tare.
5. Foloseşte un smiley în locul tuturor punctelor pe “i”.
6. Citeşte bancurile… apoi aruncă ziarul.
7. Înmoaie-ţi biscuiţii.
8. Joacă un joc şi inventează regulile pe parcurs.
9. Ocoleşte cu grijă crăpăturile din asfalt.
10. Îmbracă-te în haine de joacă.
11. Încearcă să convingi pe cineva să îţi dea sandwhich-ul lor, că e mai bun.
12. Mănâncă îngheţată la micul dejun.
13. Sărută o broască, pentru că nu se ştie niciodată…
14. “Suflă” ambalajul de pe paie.
15. Roagă pe cineva să îţi citească o poveste.
16. Găseşte nişte pietre frumoase şi păstrează-le.
17. Poartă tricoul favorit împreună cu pantalonii preferaţi, chiar dacă nu se asortează.
18. Ia-ţi avânt şi sari peste o baltă mare.
19. Convinge pe cineva să îţi cumpere ceva de care de fapt nu ai nevoie.
20. Ascunde-ţi legumele sub şerveţel.
21. Stai treaz(ă) peste ora de culcare.
22. Mănâncă întâi desertul.
23. Protestează un pic înainte să mergi la culcare.
24. Poartă tenişi roşii.
25. Pune prea mult zahăr la cereale.
26. Imită zgomotul de cauciucuri de fiecare dată când iei o curbă.
27. Chicoteşte mult fără să ai vreun motiv.
28. Oferă-ţi o bulină roşie pentru tot ce faci astăzi.

Hm… 11/28 la mine. Doar atât? Cred că ar trebui să îmi cumpăr nişte tenişi roşii. Am văzut eu mai demult că lui Adam Levine (nenea de la Maroon5 pentru cei care vor să îl chinuie pe nenea Gugăl) îi stau bine. În plus “Îmbracă-te ca vedetele preferate indiferent dacă îţi stă bine sau nu” ar trebui să îmi aducă puncte în plus

Meh is an interjection, often an expression of apathy, indifference, or boredom.

1) În sfârşit, BloSoNe şi-a mutat definitiv cuibul şi am scăpat de pilulele şi pastilele din minunatul blog care apărea în loc de… orice altceva. Doar băieţii de la RDS s-au mişcat mai greu cu actualizarea (pentru păsărească de abrevieri gen isp şi dns, întrebaţi-l pe el). Noroc că se mişcă la fel de greu şi cu penalizarea când uiţi de factură…

2) … spre deosebire de Zapp. Care au reuşit performanţa îndoielnică de a urca sus de tot în “company hate list” la mine. În primul rând, două zile după scadenţa de plată (destul de strânsă), te ceartă ca pe un copil mic, cu ameninţări de deconectare şi alte cele, cu pretenţia să le trimiţi copie după chitanţă etc.

La poştă, programul de încasare a facturilor Zapp este “picat” de vreo lună. Centrul Zapp şi restul băncilor îmi sunt peste mână (la care se adaugă lenea şi obişnuinţa). Am încercat să plătesc pe site cu cardul: user name = nr. de telefon; password = …. uhm… apelaţi numărul x, vi se trimite prin SMS. Băi deştepţilor, şi dacă postul telefonic e la dracu’n praznic? Ah, vă întrebaţi la ce mai foloseşte atunci? Şi eu.

3) Dacă tot n-am avut ce face, că era picat blogul, am făcut clătite cu ciuperci. De fapt, nu au clătitele nici o legătură nici cu blogul, nici cu postarea asta. Dar am găsit poza în aparat în timp ce le descărcam pe cele care chiar aveau legătură şi nu am rezistat tentaţiei de a mă lăuda.

4) Pentru că tot veni vorba de site-ul acela cu pastile pentru creşterea părului la masculi. M-am plictisit într-o seară şi am început să îl citesc. Am ajuns până la efectele secundare. Care (evident prezente la un număr neglijabil de subiecţi, reversibile, etc) sunt, printre altele, probleme cu erecţia şi scăderea apetitului sexual. Îmi şi imaginam scene de sketch-uri cu un El, cu stima de sine proaspăt crescută proporţional cu părul (dar făcând parte din acei ghinionşti 2%), abordând o Ea într-un bar şi ajungând în punctul critic: “La tine sau la mine? Ah, păi ştii… nu, nu, mai bine nu. M-am simţit foarte bine în pielea (şi părul meu) să mă dau la tine, dar de când mi-a crescut părul… nu prea mai pot. Şi chiar dacă aş putea, nu prea mai am chef. Sorry.” Ce m-a mirat a fost că site-ul nu conţinea un link de genul: “pentru remedierea acestor probleme, accesaţi celălalt site al nostru, de unde puteţi achiziţiona Viagra”. Iar undeva pe site-ul “celălalt” îmi închipui că ar da bine nişte efecte secundare de genul “may cause temporary hair loss”, cu link la primul site…

5) Din Timiş Expres de joi citire:

Supermodelul ceh Karolina Kurkova îşi va pierde, în curând, silueta care i-a asigurat un loc între cele mai apreciate femei ale lumii. Sigur este, însă, că nu se va supăra prea tare, întrucât îşi va îndeplini cel mai drag vis al unei femei: va deveni mamă.

Ei na, să mori tu, jurnalistu’ Frază Goală a lu’ peşte prăjit? Din ce abisuri freudiene ale gândirii telenovelistice scoateţi împopoţonări de frază din astea? (Că virgulele este evident că le scoateţi dintr-un sac fără fund. De virgule se pare că nu ducem lipsă în… criză)

Aţi ghicit, iar tură de noapte. Am aruncat un ochi pe niscaiva bloguri; majoritatea le-am frunzărit plictisită, la multe nu m-am oprit din varii motive de formă (culori de te dor ochii, combinaţii de culori şi mai dihai, muzică încorporată pe blog şi alte chestii neinspirate) sau fond (unii încă ‘nu ştie să scrie’ româneşte, unii confunaă blogul cu twitter-ul, unii chiar scriu interesant dar nu pentru mine). Câteva mi-au atras atenţia, mi le-am notat pe aici pe undeva, poate revin.

M-au distrat cele în care bloggerii începeau cu “de ce mi-am făcut blog”, spunând că e un trend şi deşi ei sunt de fapt anti-trend, au ceva de spus. Nu prea multe, majoritatea la care această primă postare era foarte “la suprafaţă” sunt bloguri decedate de ceva vreme.

O altă categorie simpatică: omul face blog, îl înscrie pe varii liste de unde ar putea veni careva să arunce un ochi şi… “this site is password protected” sau alt mesaj similar. Lol.

Distractivă e şi categoria celor remarcaţi de Purple Haze (mi-e lene să îi caut citatul) care sunt mari vedete virtuale. Vedete aşa, ca de pe la noi. Din aceia cu “îmi cer scuze cititorilor mei că ieri nu am postat, promit să mă revanşez”, eventual cu o explicaţie de genul “fix când am vrut să scriu, a picat netul” sau promisiunea de “revin după perioada de teze”. Funny creatures, bloggerii ăştia.

Aşa. Şi am remarcat un “trend”. Ştiţi, eu de fapt sunt anti-trend, dar… Mda E o modă pe la cei care practică link exchange-ul de a-şi face un mini banner, sau o siglă, sau… ceva pe acolo în acest scop. Ceva mai şmecher decât un simplu link text adică.

Pentru că m-a apucat subit dorul de GIMP-at (n-am fotoşop pe laptop), m-am jucat un pic cu nişte imagini, cum de altfel se vede şi în header. Prea târziu, după creaţia finală, mi-am dat seamă că Marvin trebuia să arate spre un “mrrr.”, nu tot spre titlul blogului. Altă dată, acuma plec spre casă acuşi.*

Şi dacă tot m-am apucat, mi-am făcut şi eu un butonaş, cu imaginea default din header. Cu mrrr, de data asta. Nu că ar vrea musai cineva butonaşe cu Marvin pe site (deşi nu mă supăr ), dar aşa… just for fun.

* done