Șobolani zburători
Prima dată am auzit apelativul ăsta de flying rats la adresa porumbeilor la Amsterdam acum mulți ani și m-am revoltat: it’s nice to have pigeons in your town! Prima dată am văzut structuri înțesate cu țepi-antiporumbel la Barcelona și mi s-a explicat de ce și deși am înțeles motivele, tot mi s-a părut trist și nedrept la adresa lor. Înțeleg că sunt enervanți. Înțeleg că fac mizerie. Înțeleg că pot răspândi boli. E trist să vezi monumente istorice sau arhitectonice acoperite de găinaț (sau… porumbaț), cu atât mai mult cu cât este foarte acid și distruge structurile. Vara mai bine te ții departe de zonele lor de cuib neaccesibile pentru curățare, pentru că o combinație de pene, găinaț și coji de ouă miroase pestilențial – am învățat asta la școală din proprie experiență. Porumbeii mutanți, carnivori, de prin orașe, cu tot soiul de excrescențe sunt grotești. Dar, cu toate astea… mie îmi plac porumbeii.
Am crescut într-un oraș cu porumbei. Mi se pare cât se poate de normal să îi văd pe străzi, fac parte din peisajul citadin obișnuit. De fapt, două dintre condițiile ca un oraș să fie mișto sunt următoarele: o apă care curge prin el și păsări „urbane”. Nu neapărat porumbei, pentru că recunosc că sunt niște păsări care îmi plac chiar mai mult. Chit că sunt și mai enervante, și mai obraznice: pescărușii. De câte ori m-am gândit ce anume face păsăretul ăsta – pescăruși, porumbei, ce o fi – atât de important pentru un oraș, nu am ajuns decât la o concluzie: oricât ar părea de aberant, face orașul să pară mai… era să scriu uman, dar nu e termenul potrivit. Mai viu? Mai prietenos, mai puțin rece, mai puțin constrângător. Nu mă înțelegeți greșit, sunt un copil al orașului, mă simt bine între asfalt și plexiglas, e mediul meu natural. Dar câteodată face bine o asigurare cum că monstrul de beton în a cărui burtă trăiesc confortabil nu a devenit o entitate independentă, ostilă vieții. Iar această asigurare vine foarte bine sub forma unui porumbel sau a unui pescăruș.
Frumoase amintiri…
Dar de ciori ce zici ? Ca noi pe-aici mai mult de-astea avem! La propriu vorbind, ca de figurat… mi-e si groaza sa aduc aminte
E negre, e bune
Pe lângă blocul meu era un „sediu” de ciori când eram mică, le urmăream când se întorceau seara acasă de pe la treburile lor. Eram convinsă că merg la Cioreni, lângă Timișoara
Si eu am fost contrariat cand am tepi antiporumbei in Berlin deoarece imi plac si mie porumbeii. Tu aveai ciori in pod, eu aveam cuib de porumbei
.
Mai nou, nu stiu sa imi explic de ce, imi sta un [porumbel pe cutia de clima si il vad pe geam. A devenit si subiect de harta , deoarece Junior sta si il pandeste iar cand apare porumbelul incepe si latra din totii rarunchii
Iti poti imagina ce iese …
Uite PORUMBELUL stand pe clima ..
Eu pot sa imi explic de ce – cred ca are de-a face cu festinul pe care i l-ai oferit
Festinul a venit ulterior, pentru simplul fapt ca venea zilnic si statea si uita pe geam
Dormea acolo inainte sa ii dau ceva, acum ca inceput sa ii dau mancare vine singurel si lasa si vrabiutele sa manace cu el…E dragut si foarte bland