blog fără scop

I’m happy

După ce am văzut bucuria spaniolilor după victoriile cu Portugalia şi Paraguay, mi-am dorit mult ca ei să fie cei care vor juca finala Campionatului. Cu atât mai mult cu cât Germania nu este taman echipa mea favorită.

AÅŸadar, în seara asta am deschis cu motive întemeiate una din cele două sticle aduse din Spania, cea cu Aigua de Valencia. Cuiva obiÅŸnuit cu alcoolul, chestia asta probabil i se pare un fel de Robby Bubble cu gust de portocale. Având în vedere că ultimele trei dăţi când am băut ceva alcoolic (vinul din sosul de fripturi nu se pune) au fost un pahar de sangria in martie anul trecut, o gură de ÅŸampanie de Revelion ÅŸi un alt pahar de sangria sâmbătă, pentru mine e arhisuficient. Seamănă suficient de mult cu Fanta ca să pot bea ÅŸi eu juma’ de pahar fără să mă strâmb că nu îmi place

Prin clasa a doi’ÅŸpea, eu urmăream meciurile de Champions League iar Real Madrid era una din echipele pe care nu le sufeream. Cum-necum, favoriÅ£ii mei englezi mereu se împiedicau, ba de Barca, ba de Real. ÃŽn cazul madrilenilor, vina o purta afurisitul de Iker Casillas ÅŸi mania lui de a apăra inclusiv penalty-uri. ÃŽl “uram” crunt la vremea aceea. Se mai adaugă la asta faptul că era un puÅŸtan de-o seamă cu mine, titular la Real Madrid în timp ce eu învăţam MioriÅ£a pentru Bac – life is so unfair. Mi-au mai trecut neliniÅŸtile astea metafizice despre vieÅ£i ratate între timp (că nu e el de vină, sărmanul) ÅŸi cum îmi doream să câştige Spania, l-am “iubit” pentru acelaÅŸi motiv: apărarea penalty-urilor. Vorba aia, mi-a dat motiv de ieÅŸit în oraÅŸ în Valencia sâmbătă seara.

Am continuat să sper pentru La Roja. Åži aÅŸa, din spiritul de solidaritate cu “the underdog”. Mi-ar plăcea să plece trofeul undeva unde n-a mai fost până acuma. AÅŸa că astăzi am serbat cu Aigua de Valencia. Åži nu, nu este greÅŸeală de tastare, este versiunea catalană a cuvântului.