Mi-a sărit înainte winampul pe această piesă a lui Anouk. Era pe la finalul anilor ’90 când Nobody’s Wife devenise un imn al “fetelor rebele” iar Anouk un fel de Alanis Morissette europeană. Din păcate, nimic din ce a scos ulterior olandeza nu a mai avut acelaÅŸi impact prin topuri ÅŸi emtiviuri. Păcat, pentru că fata are talent ÅŸi piese miÅŸto. Recunosc, n-am mai urmărit-o după Together Alone ÅŸi Urban Solitude dar când mi-a ajuns ceva de-al ei la urechi mi-a plăcut întotdeauna – inclusiv coverul după I Alone al celor de la Live interpretat în duet cu solista de la K’s Choice sau cel după Losing My Religion.
Piesa de mai jos face parte de pe primul album, cel cu Nobody’s Wife. Cândva, demult, în copilăria mea (muzicală ÅŸi nu doar), l-am câştigat la un concurs la Radio Vest. Era ultimul exemplar pe care îl mai aveau, iar carcasa casetei (da, da, casetă) era crăpată. Mi-a plăcut instant ÅŸi înainte de era mp3-urilor ÅŸi a shuffle-ului l-am ascultat adesea. A fost printre casetele privilegiate care stăteau zile întregi în walkman când mergeam la ÅŸcoală. Una dintre piesele care îmi dădeau mereu fiori era Time Is a Jailer.
No one can hear me, ’cause no one is around
But I still hear your whisper in the dark
I know I can go, I know I can leave when ever I please
But time is a jailer for me
A face in the window, looking inside
But no one else sees it, I know
And now that you’ve found that the years have changed
What the ending will be
Time’s just a jailer for meI shut out the light
Alone in the dark
This time of night
Is the hardest part
I still hear the sound of your heels on the floor
I wait for the sound of your key in the door
But it’s only the sound of nothing at all and so it must be
That time is a jailer for me
Time’s just a jailer for me
