Postarea asta am început-o weekendul trecut ÅŸi mi-e ruÅŸine că nu a văzut încă lumina fontului de wordpress. Atât că după ce am muncit două ore la ea ca apoi să îi dau “move to trash” fără să fiu în stare să recuperez ceva din ea, mi s-a cam tăiat elanul. ÃŽncerc să o reîncropesc.
Am mai spus ÅŸi cu alte ocazii că eu nu ÅŸtiu să “povestesc vacanÅ£e” – sunt mult prea multe impresii ÅŸi senzaÅ£ii care nu au nici un farmec dacă sunt pur ÅŸi simplu relatate iar o platitudine de genul “a fost foarte miÅŸto” nu ajută pe nimeni. Poate pozele mai salvează situaÅ£ia, aÅŸa că mai jos aveÅ£i o selecÅ£ie din “pradă”. Vă recomand Valencia cu toată căldura celor 30+ grade cu care ne-a întâmpinat. DeÅŸi fiind la mare, parcă nu era aÅŸa de zăpuÅŸeală ca la noi. Faptul că aveam linie directă de autobuz de pe lângă hotel ÅŸi până la întinsele plaje ale oraÅŸului a ajutat cu siguranţă.
Un card de 3 zile valabil pentru toate călătoriile atât cu autobuzul cât ÅŸi cu metroul (două dintre liniile de metrou duc direct la aeroport) costă 20 euro ÅŸi nu mai ai nici o grijă. Ca un sfat, cereÅ£i la centrele de informare pentru turiÅŸti harta cu liniile de autobuze – sunt câteva zeci care acoperă întregul oraÅŸ: liniile normale, câteva linii de noapte care duc din centru spre variile zone ÅŸi câteva linii estivale care dublează traseele “normale” ÅŸi se prelungesc de-a lungul promenadei pe malul mării. Dacă nu aveÅ£i card puteÅ£i plăti direct în autobuz la ÅŸofer, respectiv puteÅ£i cumpăra bilete de metrou de varii tipuri. Biletele sunt de altfel foarte simpatice, beneficiind de imaginea unor lilieci care se pare că sunt simbolul oraÅŸului. Apar ÅŸi pe soclul stâlpilor de iluminat, pe sigla FC Valencia ÅŸi bineînÅ£eles pe tricouri (am unul). Mie mi se pare foarte miÅŸto alegerea – ce atâta urÅŸi, vulturi, lei, inorogi ÅŸi alte alea. Liliecii ftw!
OraÅŸul este încins cu o centură verde acolo unde altădată curgea râul Turia. La sfârÅŸitul anilor ’50, după o inundaÅ£ie urâtă, oamenii au decis că le-a ajuns ÅŸi au mutat cursul râului în sudul oraÅŸului. ÃŽn locul lui, de la vest la est, oraÅŸul este străbătut de un imens parc care oferă umbră, un pic de răcoare, aer curat, loc de picnic, de plimbat copii, căţei ÅŸi iubiÅ£i ÅŸi de întors spatele citadinului în chiar inima sa. Terenuri de sport, mini parcuri de distracÅ£ie, locuri de joacă pentru copii ÅŸi alte asemenea locuri de agrement punctează din loc în loc fâşia verde.
Pe malul Turiei se înălÅ£ase vechiul oraÅŸ, partea dinspre râu fiind apărată de întărituri ca la carte, din care s-au păstrat turnuri de apărare foarte bine conservate. Vechiul oraÅŸ este geografic ÅŸi social vorbind inima Valenciei ÅŸi are flerul tipic al oraÅŸelor mediteraneene: străduÅ£e înguste ÅŸi pitoreÅŸti, clădiri care respiră un aer de vechime fără să îşi fi pierdut din demnitate ÅŸi edificii impunătoare, în majoritate religioase, din marmură neprelucrată care mie cel puÅ£in mi-a creat o impresie de frumuseÅ£e brută, mult mai plăcută ochiului decât cea bogat dichisită. La asta se adaugă o sumedenie de scuaruri cu băncuÅ£e, câţiva palmieri sau copaci înfloriÅ£i ÅŸi câte o fântână sau măcar o ţâşnitoare frumos împodobită – locuri primitoare pentru trecătorii osteniÅ£i care vor să se bucure de umbră ÅŸi de o gură de apă.
Marmura este de altfel foarte prezentă în oraş. Astfel, următorul cerc concentric care îmbrăţişează centrul vechi are parte de pavaj cu plăci de marmură în loc de asfalt. Aici se găseşte sediul Primăriei şi sediul Poştei, două clădiri superbe faţă în faţă în Placa de Ajuntament. După spusele recepţionerului nostru, este locul unde locuitorii Valenciei se adună şi pentru a sărbători victoriile sportive 
– am trecut ÅŸi noi pe acolo după victoriile Spaniei pe care le-am prins pe durata ÅŸederii. PiaÅ£a este de altfel foarte centrală ÅŸi ca atare capăt de linie pentru majoritatea autobuzelor. Fântânile ÅŸi vegetaÅ£ia sunt prezente ÅŸi aici, iar din piaţă pornesc artere mărginite de clădiri modernista în culori deschise – sedii de hoteluri, bănci ÅŸi alte instituÅ£ii – care mie mi se părea că arată a imense torturi de friÅŸcă supraetajate. PuÅ£in mai la sud se află un alt nod de transport – clădirea superbă a Gării de nord, cu o sală de aÅŸteptare plină cu mozaicuri, de e mai mare plăcerea să aÅŸtepÅ£i vreun tren acolo ÅŸi cu arena pentru coride. Am intrat ÅŸi la locul de măcel, ÅŸi am privit arena “din interior” deÅŸi nu m-am simÅ£it taman bine. M-a ajutat să depăşesc momentul toată aura de ireal ÅŸi un flashback din Dune (prietenii ÅŸtiu de ce).
Condiţii ceva mai umane pentru animale se regăsesc în recent deschisul Bioparc, amplasat undeva spre vestul liniei verzi a Turiei, în apropierea unui alt parc minunat pentru a face picnicuri, ieşiri cu prietenii sau o plimbare cu o hidrobicicletă în formă de lebedă. Bioparcul este tot o specie de grădină zoologică, încercând însă să reducă pe cât posibil gardurile vizibile, barele, plasele şi zăbrelele. Tot limitate în mişcare sunt animalele, s-a încercat însă folosirea de obstacole naturale. Pe alocuri, aceste obstacole lipsesc cu desăvârşire, precum în zona Madagascar, unde te plimbi pe poteci cu lemuri ţopăind prin copaci pe deasupra capului. Eşti doar frumos rugat să ai grijă cum închizi uşile. Am mai menţionat că sunt fan lemuri? Sunt fan lemuri, aşadar.
ÃŽn capătul celălalt al grădinilor Turiei se află un ansamblu cultural-educaÅ£ional de clădiri denumite sugestiv Ciutat de les Arts i les Ciències – oraÅŸul artelor ÅŸi ÅŸtiinÅ£elor. Doi arhitecÅ£i ÅŸugubeÅ£i au dat frâu liber imaginaÅ£iei iar ce a rezultat pare desprins dintr-un film science fiction. Clădirile cu forme rotunde sau zvelte, amintind de scheleÅ£i de peÅŸti adăpostesc palatul artelor, un muzeu de ÅŸtiinţă, Hemisfericul, care este un cinematograf / planetariu care oglindit în apă are forma unui ochi, o promenadă umbrită de palmieri ÅŸi alte specii indigene care serveÅŸte ÅŸi ca loc de expoziÅ£ie de sculptură în aer liber, precum ÅŸi oceanograful care, la fel ca ÅŸi celălalte pe care le-am vizitat, se laudă că este cel mai mare din Europa din vreun punct de vedere. Toate aceste clădiri sunt oglindite în bazine largi ÅŸi puÅ£in adânci de apă, creând o impresie de ireal ÅŸi mai accentuată. Totodată spaÅ£iul este foarte aerisit.
De altfel, ultimul bazin nu este taman bazin, ci pur şi simplu o adâncitură umplută cu apă. Am văzut joggeri sau biciclişti osteniţi care s-au descălţat şi au intrat în apă pentru a se răcori, fără ca vreun jandarm băţos să le facă vreo observaţie. Aşa cum nu se strâmbau dacă te întindeai pe vreo bancă cum mi s-a atras atenţia la un moment dat în Unirii că sunt indecentă 
Oamenii sunt incredibil de relaxaÅ£i. Sunt prietenoÅŸi, intră în vorbă (fie pentru a-Å£i arăta nuÅŸ’ce ofertă în supermarket sau a a-Å£i arăta drumul pe care să o iei, sporovăind într-o veselie chit că nu prea dai semne că îi înÅ£elegi), râd ÅŸi iubesc. Am văzut cupluri la 50-60 ani plimbându-se pe stradă Å£inându-se de mână, am văzut o droaie de copii mici ÅŸi de căţei de varii dimensiuni. Am văzut oameni în scaune cu rotile urcând fără probleme în autobuzele dotate cu rampe ÅŸi oameni oferindu-se imediat să le valideze biletul. I-am văzut mergând la plajă la locuri de îmbăiere special amenajate pentru ei, fără ca nimeni să întoarcă capul sau să se uite ciudat, cum nu se uitau ciudat nici la moÅŸii ÅŸi băbuÅ£ele cu păr cărunt care se plimbau în costume de baie.
Mie mi-a plăcut foarte mult oraÅŸul. Are multe de oferit ÅŸi de descoperit pentru toate gusturile. Am fost întrebată dacă mi-a plăcut mai mult Valencia sau Barcelona ÅŸi este o întrebare la care nu am răspuns pentru mi se par foarte diferite ca personalitate. Mai mult de atât nu am cum răspunde. Cum spuneam, nu îmi place ÅŸi nu mă pricep să “povestesc vacanÅ£e” pentru că după mine nu ai cum reda decât o palidă descriere a unei multitudini de senzaÅ£ii ÅŸi impresii. Dacă vă pasionează călătoriile, aruncaÅ£i un ochi la Traveling Hawk. Cum îi spune numele, este o pasăre mai călătoare decât mine, deÅŸi este vorba de o trăsătură de familie
Super poze! Bat rules!