blog fără scop

Faptul că eu citesc ceea ce unii numesc “cărÅ£i pentru copii” cred că nu mai este un mister pentru nimeni   Elfi, dragoni, călătorii în timp, secrete de familie antice ÅŸi de demult, artefacte misterioase, vrăji ÅŸi mici ÅŸi mari vrăjitori, lumea noastră pe care o cunoaÅŸtem în care apar fiinÅ£e supranaturale care se plimbă pe străzi ÅŸi îşi fac apariÅ£ia în viaÅ£a personajelor sau lumi fictive cu sau fără nume cu o istorie proprie – whatever you have, bring it on.

Nu am pretenÅ£ia că ar fi capodopere literare sau că aÅŸ desprinde învăţături de viaţă din ele (un coleg mi-a recomandat cu un fornăit dispreÅ£uitor să citesc FraÅ£ii Karamazov ca să învăţ principii de viaţă ÅŸi să… nu mai ÅŸtiu ce, motivarea recomandării m-a amuzat prea tare). Am pretenÅ£ia să mă distreze, să mă relaxeze ÅŸi să mă facă să uit de ipostazele ‘aici’ ÅŸi ‘acum’ vreme de câteva pagini. Să mă ducă altundeva, mai bun sau mai rău, după caz. Dacă din când în când mai pun ÅŸi neuronii în miÅŸcare e un bonus dar nu neapărat ceea ce caut în lectură.

AÅŸa cum mă pot uita cu o pungă de popcorn în braÅ£e la Prince of Persia sau la puzderia de filme inspirate de seria Dungeons&Dragons ÅŸi să mă relaxez la ele, chit că am citit/văzut/jucat aceeaÅŸi poveste de nÅŸpe mii de ori sub varii forme, aÅŸa pot citi fără probleme copilul din flori dintre Star Wars ÅŸi Lord of the Rings în versiunea “când mă fac mare vreau să călăresc un dragon” care este Eragon, de exemplu. Nu e un monument de ficÅ£iune ca operele care l-au inspirat pe puÅŸti să scrie o carte, but it serves its purpose, cum zice românul.

Mergând pe aceeaÅŸi idee, Wyrm al lui Orson Scott Card tratează în mare aceeaÅŸi temă analizată mult mai profund ÅŸi din mai multe unghiuri în Vorbitor în numele morÅ£ilor însă este mult mai “slabă” ca abordare, profunzime a personajelor, perspectivă de filosofie, etică, ÅŸtiinţă, ce vreÅ£i voi. Dacă vrei ceva de disecat/digerat, citeÅŸti Vorbitorul. Dacă vrei o lectură uÅŸoară, cu acÅ£iune, cu niÅŸte personaje mai mult sa mai puÅ£in arhetipale în gen, asezonată cu acorduri de mitologie ÅŸi tradiÅ£ie “extraterestră”, cu un final previzibil când te-ai prins ce ÅŸi cum ÅŸi cu o aromă de He-Man cu tot cu final happily ever after (ÅŸi cu o scenă de tentacle rape, dacă tot e până acolo ), Wyrm este o alegere la fel de bună ca oricare alta.

În general, câtă vreme mă captivează în vreun fel şi satisfac nevoile de mai sus, papilele mele gustative pentru foi tipărite nu sunt foarte pretenţioase.