blog fără scop

Memoria, cel puÅ£in a mea, funcÅ£ionează într-un mod tare ciudat. Din copilăria timpurie am rămas cu niÅŸte amintiri foarte clare focalizate pe detalii. Mi se întipăreÅŸte în minte o imagine care seamănă cu o poză pe care s-a aplicat un efect ieftin de ramă cu blur: “văd” foarte clar subiectul, ÅŸtiu exact care era cadrul dar cu cât se depărtează spaÅ£ial de chestia pe care mi-o amintesc, cu atât devine mai ÅŸters. Eventual asociez cu imaginea ÅŸi sunete, mirosuri, etc. De asemenea, amintirea în ansamblul ei este un soi de stop-motion dintr-un film mai lung: îmi este foarte greu să o plasez în timp. Nu o prea pot plasa nici în ÅŸirul de evenimente ÅŸi adesea nici măcar ca vârstă aproximativă.

Cred că fiecare din noi, copil fiind, a trecut prin vizite la rude, prieteni sau cunoÅŸtinÅ£e ale familiei. Cât de plăcută sau de neplăcută era vizita respectivă depindea în mare măsură de ce aveai de făcut ca să treacă timpul în timp ce adulÅ£ii îşi vedeau de discuÅ£iile lor “de oameni mari”. Eu primeam adesea câte o jucărie care să mă Å£ină ocupată. Dacă îşi îndeplinea scopul, tot restul în jur era ÅŸters – în speţă adulÅ£ii ÅŸi discuÅ£iile lor plictisitoare. Dacă nu aveam ce face sau nu îmi plăcea ce mi se oferea, vizita respectivă era întotdeauna o corvoadă.

Una din cele mai plicticoase era la cea la o doamnă în vârstă, undeva între 700 şi British Council. Locuinţă cu camere înalte, o tanti venerabilă de vârsta bunicii şi fiica ei de vârsta mamei, care pe deasupra era profesoară de matematică. Nu ştiam eu pe vremea aia ce este matematica, decât că e ceva groaznic. Masă înaltă cu faţă de masă din macrameu, mobile lustruite şi nici o jucărie în afară unui cub Rubik care m-a făcut să rămân cu frustrări ever since. Cub Rubik aveau şi naşii mei, dar mai era acolo şi un puzzle imens (sau mie aşa mi se părea) cu o corabie cu pânze şi o uşă la terasă de pe care vopseaua se decojea în mob absolut fascinant.

O tanti la care îmi plăcea să merg avea o casă de păpuÅŸi veche, total neinteresantă pentru că eu nu m-am jucat niciodată cu păpuÅŸi. Mai avea însă o tabletă de desen cu ‘nisip’. Apăsai cu un stilus special ca să desenezi ÅŸi apoi o întorceai si o scuturai ca să ÅŸtergi. Plus că îmi dădea sirop de trandafiri, aÅŸa că eu îmi vedeam de sirop ÅŸi de desene până la terminarea vizitei. La plecare treceam prin curte, unde vecinii aveau un câine lup la care tot vroiam eu să merg ÅŸi nu aveam voie. Ah well, life sucks.

Un nene bătrân avea pe perete rafturi şi răftuleţe pline cu sculpturi mici şi cu miniaturi, în principal modele de maşini oldtimers, absolut fascinante. Era fost angajat la Ford şi avea un puzzle de plastic cu o maşinuţă Ford pe care mi l-a şi făcut cadou. Trebuie să îl caut, precis îl mai am pe undeva. De altfel, nenea era foarte simpatic, făcea conversaţie, ne plimba alegând special localuri care aveau şi teren de joacă pentru copii şi în general era un moşulic atât de dulce încât merita să suport înţepăturile mustăţii nevestii-si când mă pupa. În consecinţă nu e de mirare că dintre toate cunoştinţele de vizitat, era preferatul meu.

Când “vizitaÅ£ii” aveau copii, aceÅŸtia primeau sărmanii rolul de babysitter ÅŸi/sau entertainer pentru mine. Presupun că  ei nu erau foarte încântaÅ£i ÅŸi la drept vorbind nici eu. Eram un copil destul de timid ÅŸi nu mă simÅ£eam în largul meu. A fost însă o dată când mi s-a părut că nu am stat destul. “Babysitterul” meu era un tip cu niÅŸte ani buni mai în vârstă decât mine pe care îl chema Zeno. ÃŽn timp ce bunicile noastre îşi vedeau de cafeluţă, m-am dus în camera lui Zeno ÅŸi… am rămas cu gura căscată. Parcă păşisem într-un acvariu. PereÅ£ii camerei înfăţisau un peisaj submarin, cu alge, peÅŸti, scoici ÅŸi tot tacâmul. Ba mai mult, era pictat chiar de el. Fiind pasionat de pictură ÅŸi tot ce Å£inea de ea, ne-am aÅŸezat frumos în mijlocul camerei cu niÅŸte foi ÅŸi niÅŸte tuburi de tempera. Atunci am învăţat eu despre culori primare ÅŸi secundare, ce cu ce să amesteci ca să îţi dea o anumită culoare, etc. A fost una din cele mai reuÅŸite vizite în care am fost în calitate de “atârnache”.