blog fără scop

Vroiam să vă povestesc ce muzici mai vechi sau mai noi am descoperit eu. Richie mi-a luat-o înainte cu 30 Seconds to Mars – eu am ascultat azi de câteva ori pe repeat Closer to the Edge. Ieri mi-au picat ochii ÅŸi urechile pe piesa fătucii ăsteia:

Piesa e făinuţă ÅŸi merge taman bine într-o zi caldă de vară, dar ceea ce mi-a atras atenÅ£ia este clipul. Sunt mult prea sceptică ca să cred că este o întâmplare faptul că îmi evocă atâtea piese/clipuri din anii ’90 – la urma urmei este vorba de o industrie feroce, atroce, vorace ÅŸi alte adjective din astea care nu îşi schimbă forma la declinare. Sunt pur ÅŸi simplu elemente vizuale disparate  (cum ar fi moÅŸul ăla cu barbă) ÅŸi stilul de filmare care îmi amintesc de piese din vremurile de glorie ale anilor ’90, când se făcea muzică miÅŸto.

Eu l-am luat ca pe un fel de tribute to… ÅŸi lista e destul de lungă:

Sheryl Crow – All I Wanna Do
4 Non Blondes – What’s up
Alanis Morissette – You Oughta Know
Red Hot Chili Peppers – Under the Bridge
Smashing Pumpkins – 1979
Bon Jovi – Someday I’ll Be Saturday Night
Aerosmith – Crazy
Beck – Loser
Imani Coppola – Legend of a Cowgirl
Meredith Brooks - Bitch

Toate sunt din perioada aia când MTV era MTV Europe şi nu îmi băga pe gât Creamurile şi Akcenturile româneşti, când divertismentul se reducea la mai mult decât Pimp My Ride şi obscenităţi de genul My Sweet Sixteen. Când pândeam piesele la radio să le înregistrez pe casete (pe care apoi le dezgăţam că mereu se agăţau) pentru că nu aveam internet şi nu se inventaseră torenţii, când ţineam un caiet în care notam European Top 20 şi când făceam Karaoke pe piesele de la Dial MTV fără să îmi dezlipesc privirea de pe ecran, să nu îl pierd din ochi pe Enrico Silvestrini , când un unplugged bătea orice show cu ţşpe lumini şi nşpe dansatori şi când Ray Cokes was the man. În fine, din zilele când eu am descoperit muzica

Sweet memories. Hello, nostalgia.