Mie îmi plac garguii. Mi se păreau tare haioşi în jocurile de Heroes, chiar dacă nu făceau ei mare scofală. Şi m-am chinuit să urc până în turnurile din Notre Dame special ca să îi văd pe simpaticii gargui.

Deşi, am aflat recent că termenul “technically correct” pentru respectivii sunt grotescuri, termenul de gargui aplicându-se doar acelor creaturi din piatră care folosesc ca burlane şi “scuipă” apa de ploaie scursă de pe acoperişuri. Animăluţele fantastice sau nu dar strict decorative sunt grotescuri. Grotescuri, şi nu groteşti, cum am citit în aceeaşi carte, cutremurându-mă.

Aşa cum m-am cutremurat şi la expresia “ea i-a garantat această dorinţă”; sau la “el era inconfortabil în halatul…”; sau chiar la un “pizda mă-si” . Şi la alte câteva perle din acestea. Multe traduceri din engleză în tradiţie protevistă unde “agreement” înseamnă “agrement”.

Am primit cartea Gargui a lui Andrew Davidson cadou de Crăciun de la o colegă. Povestea este captivantă dar nenorocitul de traducător nu mă lasă să mă “scufund” în ea făcând abstracţie de mediu şi îmi strică jumătate de distracţie, având în vedere că o dată la 20 pagini tresar dureros. Someone shoot the translator…