blog fără scop

Aleluia! Am Firefox la lucru (tnx, boss). Adică arată ÅŸi WordPress-ul ăsta mai uman. Nu vreÅ£i să ÅŸtiÅ£i cam cum arată interfaÅ£a în Internet Explorer 6…

Aşa, şi ca să sărbătorim cum se cuvine acest eveniment, zic eu că ar fi cazul să onorez leapşa cărturească de la Richie. Care leapşă cere să enumerăm zece personaje preferate din cărţile copilăriei. Încerc să o fac oarecum cronologic deşi nu mai ţin exact minte ordinea iar multe dintre cărţi le-am citit, recitit şi răscitit.

• Bertoldo. Bertoldo este (alături de fiul său Bertoldino ÅŸi nepotul Cacasseno) protagonistul unor povestiri italieniÅŸti, un fel de rudă de la Verona a lui Păcală sau Nastratin Hogea. Cât se poate de urât ÅŸi ager la minte pe măsură, el devine consilierul regelui, spre ciuda bufonului acestuia ÅŸi ne face să râdem pe seama celor doi pâna la moartea sa pentru că nu i s-a servit o ciorbă de fasole. Din cartea asta, maaare, cu desene cât pagina, îmi citea tata pe când eu eram prea mică să o fac.
• Harun-al-Rashid. Cu legendarul calif din 1001 nopÅ£i am făcut cunoÅŸtinţă în timp ce îmi citea mama dintr-un volum pentru copii cu respectivele poveÅŸti arabe. Ne-am “împrietenit” apoi în timp ce ascultam nenumăratele discuri de vinil cu poveÅŸti (cam până le învăţam pe de rost).
• Habarnam. Acesta este un alt erou preferat din aceeaÅŸi perioadă. Tot carte de format mare, cu coperÅ£i tari, albastre, despre niÅŸte omuleÅ£i miiici-miiici, de genul Schlumpfilor. Habarnam era marele pierde-vară ÅŸi personajul principal. Cine doreÅŸte să îi citească aventurile, poate găsi cartea lui Nikolai Nosov online, cu tot cu desene.
• Old Shatterhand. Prima carte pe care am citit-o eu singurică a fost volumul 5 din Winnetou. Asta pentru că nu ÅŸtiam semnificaÅ£ia celor 5 stele de pe copertă. Am citit ÅŸi răscitit toate cărÅ£ile de Karl May pe care am pus mâna de atunci ÅŸi probabil că în mare parte le datorez gustul pentru lectură.
• Elijah Baley din Soarele gol al lui Isaac Asimov. După Winnetou, am căutat ÅŸi eu prin raft ceva care să îmi atragă atenÅ£ia ÅŸi aÅŸa am ajuns să citesc primul SF din viaÅ£a mea. Chiar mă gândeam recent că ar trebui să recitesc  cartea ÅŸi eventual să o ÅŸi pricep de data asta, deÅŸi de plăcut mi-a plăcut de atunci.
• Rob Roy. După epoca lui Karl May a urmat la mine epoca lui Walter Scott ÅŸi am înlocuit westman-ii cu cavalerii. După Rob Roy au urmat Ivanhoe, Quentin Durward ÅŸi tot restul.
• El Cid ÅŸi Regele Arthur. Dacă tot era vorba de poveÅŸti medievale cu regi, cavaleri ÅŸi fapte de vitejie, am continuat în acelaÅŸi fel cu o carte frumos copertată, cu cele mai frumoase poveÅŸti ÅŸi epopei de acest fel repovestite. Cei doi eroi au fost întotdeauna preferaÅ£ii mei. Fan Arthur am rămas multă vreme, mai ales după ce am descoperit CeÅ£urile Avalonului ale lui Marion Zimmer Bradley ÅŸi…
• Ulise. Ei bine, eu nu am citit Legendele Olimpului. Sursa mea era o carte cu coperÅ£i cartonate maro, cu un semn de carte din pânză, roÅŸu ÅŸi cu pagini foarte lucioase, pline de ilustraÅ£ii de fresce, vase greceÅŸti ÅŸi alte asmenea – Legendele ÅŸi miturile Greciei antice de N.A. Kun. PoveÅŸtile medievale provenite din varii ţări ale Europei ÅŸi miturile greceÅŸti mi-au deschis apetitul pentru alte asemenea aÅŸa că două dintre cărÅ£ile mele preferate au fost una de basme ruseÅŸti (ÅŸi acuma cred că în folclorul lor se găsesc probabil cele mai frumoase) ÅŸi una de poveÅŸti… africane, mongole, indiene, chinezeÅŸti.
• Paul Atreides. Ei bine, da. Am citit Dune când a apărut prima dată la Nemira. Halul de ferferniţă a primelor două volume stau mărturie. Am mai povestit cu altă ocazie despre acest love story al meu aÅŸa că nu voi insista.

Ah, era să uit: leapÅŸa e “la liber”.