Sights, Sounds & Rants

Am auzit / văzut indignări legate de bannere-le electorale din PiaÅ£a Victoriei, de ofensa adusă locului respectiv ÅŸi evenimentelor din ’89 prin utilizarea lor pentru campania electorală. Ergo, stat două minute ÅŸi sondat “gut feeling”-ul personal în legătură cu treaba asta. ÃŽn afară de scârba implicită trezită de politică în general, de politica din România în special, de imbecilii ale căror mutre împânzesc oraÅŸul precum numele măgarilor gardurile (mai ÅŸtie cineva zicerea aia de când eram copii cum că doar “numele măgarilor se scriu pe toate gardurile”?) ÅŸi de tot circul ăsta pre-inter-postelectoral, n-am găsit nimic special legat de faptul că s-au folosit de RevoluÅ£ie sau de clădirea Operei.

Mercantil vorbind, Opera/Teatrul este o instituÅ£ie ca oricare alta (ÅŸi încă una căreia nu cred că îi merge prea bine din punct de vedere financiar) care a închiriat un spaÅ£iu electoral de care cineva cu bani s-a folosit. La fel de pragmatic vorbind, RevoluÅ£ia a fost monetizată de n ori cu varii ocazii; de exemplu, ca simbol pentru un oraÅŸ pe care îl prefer oricărui altuia din România, să ne înÅ£elegem, dar în care vara te scoate duhoarea din tramvaie. Nu mi se pare cu nimic mai revoltător să utilizezi acest anume simbol cu încărcătură afectivă decât alte manipulări electorale de acest gen. Cum a fost tint-ul violet al afiÅŸelor lui Antonescu din turul I. Cum sunt mutrele copiilor din clipurile electorale care ne povestesc ce “viitor de aur Å£ara noastră are”.

De altfel, în general mi se par scârboase încercări din astea de manipulare (electorală sau nu) care apelează la treptele 1-2 (de jos) ale piramidei lui Maslow. ÃŽmi pare sorry… campanii proaste pentru mase proaste.

Revenind la sensibilităţile faţă de anumite subiecte… dacă ar fi să mă indignez pe tema asta, mai degrabă m-aÅŸ indigna din cauza afiÅŸelor pentru Târgul Cadourilor de Crăciun, sau aÅŸa ceva. Care beneficiază de prezenÅ£a senzuală a unei CrăciuniÅ£e care putea apărea foarte bine ÅŸi ca reclamă a unei linii fierbinÅ£i. Acu’, eu ÅŸtiu că ce e frumos place ÅŸi la Dumnezeu. Åžtiu ÅŸi că sex sells (more than anything else in the world other than weapons). Åžtiu ÅŸi că la târg se vor înfiinÅ£a varii piÅ£i care se vor mâţâi pe lângă iubi să le ia acel frumos telefon roz mai deÅŸtept decât ele.

Dar în mintea mea de copil mic şi prost, Crăciunul a rămas o sărbătoare a copilăriei. Aşa că în aceeaşi minte de copil mic şi prost (că alta n-am), a horny chick pe afişul unui târg de Crăciun e o chestie de o mie de ori mai imbecilă decât moaca lui Geoană pe clădirea Operei.

ÃŽn germană se foloseÅŸte o urare care în traducere ar însemna “zile de sărbătoare contemplative”. Ho Ho Ho.