Sights, Sounds & Rants

Avertisment: postare cu excesiv de multe linkuri.

Press play, lean back and enjoy, cam aşa ar trebui, nu? Nu de alta, dar a fost Ziua Internaţională a Muzicii pe 1 octombrie. (Da, I’m late. Again.) Aşa, ca o paranteză, a fost şi Ziua Internaţională a Aprecierii Ratonilor. Eu cunosc unul singur, pe MrBlooM, aşa că aprecierile mele, ratonule (dacă aveţi net pe rds, nu vă obosiţi cu linkul, blosone încă nu are dns-urile actualizate).

Aşa. Şi motivul pentru care v-am chinuit cu această introducere imensă, este leapşa de la Richie. Ieri am tot sucit şi răs-sucit opţiunile, probabil că jumătate din ele le-am uitat. E cumplit să alegi doar o piesă şi să mai fie musai şi piesă faină . Pe Rufus Wainwright mi l-a “furat” Sîrb care a fost mai harnic decâ mine, altfel poate serveam un Across de Universe care sună mai mişto decât originalul Beatleşilor (părerea mea, hâc!). Dacă era să păstrez trendul, mă opream la Passengers (adică U2 + Brian Eno) cu Pavarotti şi al lor Miss Sarajevo. Dacă era să se asorteze cu starea mea de spirit, poate era Cradle of Forest din soundtrack-ul Silent Hill sau Somewhere Over the Rainbow. Dacă era să fie o obsesie mai veche, era musai Soldier of Fortune, live&unplugged sau Comfortably Numb. Dacă era să fie o obsesie mai nouă, mai stresam un pic lumea cu estonienii de la Urban Symphony şi migratorii lor sau cu varianta unplugged de la Sam’s Town.

Dar aşa, out of the blue… ei bine, o să apelez le nenea ăla mic şi simpatic din headerul blogului. E de sezon oricum.

Şi dacă eu v-am deprimat, las pe alţii să vă scoată din depresie. Ergo, dAImon, Green Witch când s-o putea şi o merge site-ul şi Cătălin, care nu cred că se supără să ne mai ofere ceva piese în plus. Lol, şi seraph-ului, că şi-a amintit că are blog.