blog fără scop

Avertisment: postare cu excesiv de multe linkuri.

Press play, lean back and enjoy, cam aÅŸa ar trebui, nu? Nu de alta, dar a fost Ziua InternaÅ£ională a Muzicii pe 1 octombrie. (Da, I’m late. Again.) AÅŸa, ca o paranteză, a fost ÅŸi Ziua InternaÅ£ională a Aprecierii Ratonilor. Eu cunosc unul singur, pe MrBlooM, aÅŸa că aprecierile mele, ratonule (dacă aveÅ£i net pe rds, nu vă obosiÅ£i cu linkul, blosone încă nu are dns-urile actualizate).

AÅŸa. Åži motivul pentru care v-am chinuit cu această introducere imensă, este leapÅŸa de la Richie. Ieri am tot sucit ÅŸi răs-sucit opÅ£iunile, probabil că jumătate din ele le-am uitat. E cumplit să alegi doar o piesă ÅŸi să mai fie musai ÅŸi piesă faină . Pe Rufus Wainwright mi l-a “furat” Sîrb care a fost mai harnic decâ mine, altfel poate serveam un Across de Universe care sună mai miÅŸto decât originalul BeatleÅŸilor (părerea mea, hâc!). Dacă era să păstrez trendul, mă opream la Passengers (adică U2 + Brian Eno) cu Pavarotti ÅŸi al lor Miss Sarajevo. Dacă era să se asorteze cu starea mea de spirit, poate era Cradle of Forest din soundtrack-ul Silent Hill sau Somewhere Over the Rainbow. Dacă era să fie o obsesie mai veche, era musai Soldier of Fortune, live&unplugged sau Comfortably Numb. Dacă era să fie o obsesie mai nouă, mai stresam un pic lumea cu estonienii de la Urban Symphony ÅŸi migratorii lor sau cu varianta unplugged de la Sam’s Town.

Dar aÅŸa, out of the blue… ei bine, o să apelez le nenea ăla mic ÅŸi simpatic din headerul blogului. E de sezon oricum.

Şi dacă eu v-am deprimat, las pe alţii să vă scoată din depresie. Ergo, dAImon, Green Witch când s-o putea şi o merge site-ul şi Cătălin, care nu cred că se supără să ne mai ofere ceva piese în plus. Lol, şi seraph-ului, că şi-a amintit că are blog.