Plimbare
Ieri am fost în plimbare la vecini. Am venit ÅŸi cu pradă de poze – to be added later că mi-am luat camera la lucru, dar nu ÅŸi cablul USB ![]()
Makó – un orăşel de nici 26000 locuitori. Dar, spre deosebire de TimiÅŸoare are brand. Åži l-a făcut din ce se cultivă în zonă ÅŸi anume ceapa. Ceapa de Macău. Statui ale cepei, ornamente pe cladiri, magneÅ£i cu ceapă, candele ornamentale… chestii pe care le poÅ£i cumpăra ca suvenir. Adică exact ceea ce în TimiÅŸoara nu găseÅŸti ca lumea. Ah, ÅŸi un festival al cepei. ÃŽÅŸi depune cineva candidatura la Consiliul Local? Că aÅŸ avea niÅŸte idei…
Un pic trist că până ÅŸi doar scoţând nasul la 20 km peste dunga aia de demarcaÅ£i de pe hartă, trebuie să remarci curăţenia. Adică na, asta nu ar trebui să o remarci, ar trebui să fie ceva default, să o bagi în seamă doar când nu mai e. I long for the day când primul gând într-un oraÅŸ străin de oriunde ar fi el să nu mai fie “ce curat/îngrijit e”. As in curat pe stradă, spaÅ£ii verzi îngrijite (ÅŸi alea publice ÅŸi alea de după gardul omului), multe flori ÅŸi mulÅ£i oameni mergând pe biciclete, indiferent de vârstă ÅŸi destinaÅ£ie. Piste de bicicliÅŸti all over the place. Deci se poate. Nu spuneÅ£i că se poate că e mic, că se poate ÅŸi la mai mare. Next stop, Szeged.
Szeged – oraÅŸ înfrăţit cu TimiÅŸoara, de vreo 170.000 suflete, locul de baÅŸtină al gulaÅŸului ÅŸi papricăi
. Am mai spus că mie îmi plac oraÅŸele pe râuri/fluvii? Parcă da. Iar o zi de toamnă caldă ÅŸi însorită este perfectă pentru plimbat prin ele. Iar aici ar trebui să urmeze galeria de poze de prin zona centrală cu principalele “repere turistice”. So, dacă e cineva care are o zi în care nu ÅŸtie ce să facă, îi recomand un drum de două ore cu maÅŸina prin vecini ÅŸi o plimbare prin centrul vechi al Szegedului.
PS: nu ÅŸtiu dacă e în fiecare sâmbătă da’ noi am prins ÅŸi un fleamarket miÅŸto. Io am pescuit de acolo o carte. Mi-au picat ochii pe titlul în germană – “Mann und Weib”. Adică bărbat ÅŸi femeie sau într-o traducere mai adecvată – omul ÅŸi muierea lui
, o reeditare a unei cărţi de studii sociale din 1890. Gender studies cum ar veni. Groasă, veche, scrisă cu litere gotice (mai puţni nişte adăugiri recente de copyright pe unele poze), cu poze şi ilustraţii alb negru cu valoare de documentar foarte mişto.










n-am inteles totusi, in ditamai iarmarocul n-ai gasit o vechitura pentru mine?
vechituri da, vechituri ce vroia muschiu’ tau, nu
Hai cu pozele !
Mi-aduc aminte ca de aceeasi “problema” m-am lovit si eu – am trecut granita cu Ungaria, deja era alta lume, mai apoi granita cu Austria unde era o diferenta de vreo 200 de ani fata de Romania , din toate punctele de vedere. Mai cumplit insa a fost la intoarcere. De la curatenie si civilizatie, am nimerit in balega de pe asfalt, buruieni cu tonele in praful de pe marginea drumului, tigani cu burtile la vedere, manele bubuind din masini si alte peisaje “mioritice”, care m-au aruncat direct intr-o depresie de zile mari…
am venit, am venit