blog fără scop

Mi-a trecut pe la urechi sau mai bine zis pe la ochi o ştire (veche, ce e drept, dar aşa ajung ştirile la mine ) cum că părerile unui puşti de 15 ani (şi şapte luni) despre diverse canale media au stârnit oarece vâlvă printre cei implicaţi în domeniu.

Pentru că puÅŸtiul afirma că pe tineri nu îi interesează ziarele ÅŸi radiourile; că nu suportă reclamele intrusive nici prin oraÅŸ ÅŸi nici pe net, preferând viralele amuzante/interesante; că mai degrabă ascultă muzică online – gratis! – sau o piratează în loc să o cumpere sau să stea lipiÅ£i de vreun radio sau tv pentru a aÅŸtepta vreo piesă; că nu consideră că ar avea rost să utilizeze twitter pentru că nu interesează oricum pe nimeni ciripelile lor; că merg la cinema doar până beneficiază de reduceri ÅŸi mai mult de dragul ieÅŸirii în sine cu prietenii decât pentru film, ulterior orientându-se spre dvd sau download. Că de vreme ce există servicii de voice chat gratuite, le utilizează pe acestea în loc să dea bani pe telefon. Mă rog, you get the picture. Raportul integral .pdf se găseÅŸte aici.

TendinÅ£a generală este de orientare spre chestii rapide, personalizate, ambalate frumos ÅŸi dacă se poate gratis iar dacă nu – să coste cât mai puÅ£in. Ceea ce nu înÅ£eleg eu este… cine ÅŸi de ce se miră? Vreun dinozaur într-un fotoliu de piele la ultimul etaj al unui zgârie-nori în care îşi are sediul vreo companie-caracatiţă care intentează proces vreunui pirate bay…

It’s all ’bout the money
It’s all ’bout the dum dum…
and I think we got it all wrong anyway…