blog fără scop

Richie face o listă cu mâncărurile lui favorite ÅŸi ne spune să o luăm ca leapşă sau cum vrem. Păi… cu garnitură Ah, ÅŸi e o listă, nu un top.

Clătite cu ciuperci. Într-atât, încât nişte clătite cu umplutură dulce mi se par o risipă. Preferabil după reţeta proprie şi să am şi răbdarea să le mai dau la cuptor, cu caşcaval ras deasupra dar merge şi fără. Ah, şi clătitele să fie din alea de la mama lor de-acasă, făcute în tigaie nu pe plită din aia încinsă. Alea sunt surogat.

Pui picant cu paste ÅŸi sos de ciuperci. Sună foarte lung ÅŸi complicat, dar nu e. ÃŽn familie, i se spune Harriet’s food. Pentru că reÅ£eta originală vine de la o tanti finlandeză pe care o cheamă Harriet. Pieptul ăla de pui tăiat în cubuleÅ£e face cunoÅŸtinţă cu piper, chili ÅŸi cayenne în timp ce se prepară, înainte de a întâlni ciupercile cu sosul lor cu smântână, vin, muÅŸtar ÅŸi Worchesteshire Sauce. Ideal, ÅŸi asta-i cu cuptor dar practic deja salivează toată lumea prea tare; ergo se serveÅŸte cu paste fierte al dente.

Pizza prosciutto funghi. Asta ca să terminăm seria de mâncăruri cu ciuperci. Ideal, şi asta e producţie proprie. Când eram mică, refuzam să mănânc aşa ceva. silly me. Dacă nu e producţie proprie, e de la Napoleon. Cu sos ţigănesc cu smântână şi usturoi.

Ouă umplute. Nici din astea nu mâncam atunci când eram mică. De fapt, eu mâncam doar albuÅŸul, după ce s-a scos tot-tot din el – adică tot ce era mai bun în creaÅ£ie. Mâncam ouă umplute dezumplute cum ar veni. Chestia asta este soarta invariabilă a ouălor de PaÅŸti la mine pentru că este singurul aspect sub care eu pot înÅ£elege niÅŸte ouă fierte tari.

Piure cu ÅŸniÅ£el. ÅžniÅ£el vienez, cu pesmet ÅŸi piureul făcut moale. Musai cu salată de castraveÅ£i. Chestia asta se cheamă “mâncare de duminică”. Iar tastatura mea de la birou începe să aibă o soartă tristă pentru că eu deja salivez. By the way, ÅŸi la ÅŸniÅ£el făceam mofturi când eram mică. Abia aÅŸteptam duminica dar eu mâncam doar “pijamaua”. Ergo, ce rămânea după prepararea lor – ou, făină, pesmet – se amesteca ÅŸi se prăjea primind denumirea de “pâine-carne”. Åži acu’ când n-am nimic pe acasă îmi mai fac aÅŸa ceva.

Sarmale. La astea e complicat. Alea de la restaurant nu mă încântă. Alea în foi de viţă nu le suport. Varza trebuie să fie varză acră (am auzit că unii eretici le fac cu varză crudă, opărită), preferabil murată după reÅ£eta lu’ tata. Åži sarmalele făcute după reÅ£eta lu’ mama. Åži pus cimbru la ele când fierb. It’s a family thing. Făcut o oală mare, plină. Că pot mânca patru zile sarmale fără să mă plictisesc (într-a patra zi se cam termină ÅŸi oala aia mare).

Fasole uscată. Că tot veni vorba de reÅ£ete de familie – asta e specialitatea lu’ tata. Nu pot să zic că-i ciorbă, nu pot să zic nici că-i mâncare că nu e exact nici una. De exemplu, nu mă omor după morcovii din ea ÅŸi nici după alte legume sau frunze. Dar ar trebui să aibă csülök afumat. Am căutat pe net cum se scrie, da. Åži se papă cu inele proaspete de ceapă ÅŸi castraveÅ£i muraÅ£i.

Supă cremă de broccoli / sparanghel. Cu crutoane sau minuni din alea de se pun în supă. Din plic, da. Da’ nu din plic de la noi, că habar n-au ăştia să facă supe le plic, indiferent câte licenÅ£e Knorr sau Maggi ar avea. Dacă tot mănânc chimicale dizolvate în apă, măcar să îmi placă iar astea două rulz.

Spaghetti / Penne carbonara. Carbonara e varietatea mea de paste preferată. La Roma am mâncat de trei ori în trei locuri diferite ÅŸi de fiecare dată au avut alt gust. Cele mai bune au fost cele dintr-un mic restaurant de famile, pierdut între căsuÅ£e. Alea la plic/pungă nu reuÅŸesc neam să redea gustul, dar viva youtube – căutat, găsit, învăţat. I can make my own acuma.

Cartofi prăjiţi. Last but not least. Cei mai buni prieteni ai omului grăbit, hămesit, leneş, nepriceput, mofturos sau depăşit de complicăţeniile din vreun meniu. A life saver. Ar trebui să existe o statuie în cinstea lor, undeva.

PS: Åži undeva în mintea mea au rămas niÅŸte patatas bravas mâncaÅ£i la Barcelona. Am mers juma’ de oră prin niÅŸte străzi îmbârligate într-o zonă neturistică, de habar nu mai aveam unde suntem, ca să îi mâncăm pe cei mai buni din Barcelona. Åži au fost! Tot restu’ servit sub denumirea asta sunt niÅŸte cartofi prăjiÅ£i normali cu maioneză. Ä‚ÅŸtia însă au fost ceva divin. Bar Tomas, C/ Major De Sarrià 49, 08017 Barcelona pentru cei curioÅŸi