blog fără scop

Avertisment: acest post este foarte subiectiv. Adică mai mult decât celălalte. Cam la nivel de clasa a ÅŸasea (dacă era de clasa a cincea, mai adăugam la final un “ÅŸi dacă sunteÅ£i de altă părere, you suck!”, dar eu sunt în clasa a ÅŸasea ÅŸi mi se fâlfâie de alte păreri).

Acestea fiind zise… Am două linkuri de mai demult într-un mail. Mă întrebase dAImon mai demult dacă sunt de acord cu interpretarea asta a versurilor celor de la Killers. Păi nu am de ce să nu fiu. AfirmaÅ£ia respectivă a lui Thompson este citată chiar de către trupă ca fiind punctul de pornire pentru piesă, opoziÅ£ia rezultă clar din versuri iar în spaÅ£iul dat, fiecare este liber să interpreteze cum doreÅŸte ÅŸi oricare interpretare este valabilă pentru cel care o face. O piesă (sau orice act de creaÅ£ie, că tot veni vorba), care are o unică interpretare pentru artist ÅŸi pentru toÅ£i indivizii-public (privitori, ascultători, cititori, whatever) ÅŸi care trezeÅŸte aceleaÅŸi emoÅ£ii ÅŸi sinapse este un eÅŸec.

Acuma… am auzit ÅŸi văzut că versurile respective au fost declarate un nonsens, o aberaÅ£ie, o îngrămădire aiurea de cuvinte ÅŸi în general trecute pe tot soiul de liste de ÅŸi topuri de worst lyrics. ÃŽmpreună ÅŸi alături de tot soiul de monumente ale limbajului poetic, precum My dick is like a Blow Pop, baby (Pharrell pe piesa Common Announcement). Un articol găsit pe un site (parcă era The Guardian, dar mi-e lene să îl caut iar să verific) “deplângea” simplitatea mesajului muzicii pop de pe vremea când Will you still love me tomorrow? era cea mai complicată interogaÅ£ie iar Beatles-ii spuneau simplu She says she loves you / And you know that can’t be bad / Yes, she loves you / And you know you should be glad.

Acu’… eu îmi aduc aminte de o povestioară despre cât de “oripilată” era lumea pe vremea Beatlesilor când pe adolescenÅ£i îi cuprindea frenezia ascultând versuri lipsite de profunzime de genul “she loves you, yeah yeah yeah”, că tot veni vorba. Acu plânge (aceeaÅŸi lume serioasă britanică pare-se) după frumuseÅ£ea simplă a acelor versuri, în timp ce un tip dat cu eyeliner îşi freamătă gânditor penele de pe haine întrebându-se “are we human? or are we dancer?”. Mi-e ÅŸi frică să mă gândesc ce se va cânta peste cincizeci de ani, când vreun nostalgic îşi va aduce cu dor aminte de poezia intrinsecă a unor comparaÅ£ii din versurile de genul “my dick is like a blow pop”.

Şi minunându-mă eu de topul acelor worst lyrics (a propos, şi Lost! a celor de la Coldplay era acolo, deşi n-am avut răbdare să citesc), mi-am adus aminte de o fază din Lion King 1 1/2 (de pe la minutul 1:00).

A metaphor… You used A METAPHOR on Timon?!?!?! He takes things literally!!!