blog fără scop

După ce mi-am petrecut mai toată noaptea făcând teste interesante, amuzante sau stupide, am “aflat” tot soiul de chestii evidente (sau mai puÅ£in) despre mine. Mai ales ce persoană grozavă ÅŸi în special unică sunt eu – de exemplu tipul idealist, sub-tipul “healer” sau tipul 4 la enneagramă; alea care vroiau să îmi spună ce persoană oribilă sunt, mi-au zis că sunt “starving artist”: intuitive, introverted, gentle, arrogant. ÃŽncă nu m-am prins care e partea nasoală.

De asemenea, m-au asigurat că n-am nici în clin, nici în mânecă cu alcoalele, dar că ar fi bine să pun mâna pe câte un board game; că din RPG-uri sunt The Wizard (minciuni sfruntate – rogue/shadowdancer for life!), că în secolul XV aÅŸ fi fost călugăr ÅŸi la Camelot însuÅŸi Arthur (spre deosebire de toată lista de “recent results” plină de Lancelot la care scria “the hardest result to obtain” – a big lol); că tipul meu de personalitate corespunde elementului apă ÅŸi că în Germania anilor ’30 nu aÅŸ fi fost un nazist activ sau pasiv, ci aÅŸ fi ÅŸters-o din Å£ară înainte de momentul critic.

Iar acu’ taman am aflat că dacă aÅŸ lua-o razna ÅŸi aÅŸ deveni criminal în serie, proflilul meu ar fi asemănător cu al lui Jeffrey Dahmer. Refuz să admit că aÅŸ vivsecÅ£iona vreodată veveriÅ£e, dar presupun că se putea ÅŸi mai rău (insert raised eyebrow here).

Now that I have myself figured out, eu mă duc acasă să mă culc. Vouă, ăstora pe ciclu diurn, bună dimineaţa şi weekend fain vă doresc (nu, nu mi-am ascuţit încă nici un satâr).