blog fără scop

Nu ÅŸtiu alÅ£ii cum sunt… Parcă aÅŸa încep amintirile din copilărie de la Creangă încoace Mi-am adus recent aminte cu câteva ocazii “primele” mele în câteva chestii cu care îmi mai omor ÅŸi acuma timpul. Nu m-am depărtat prea mult de cale pe care am început-o. Nu ÅŸtiu dacă ăsta e un lucru bun sau rău, la mine e doar o constatare.

Muzică. Aici e complicat. Primele piese pe care le Å£in minte (de pe la 8-9 ani) sunt Lambada, Joanna Gimme Hope ÅŸi C’est dur d’etre bebe. Wind of Change a fost prima pe care ÅŸtiam cine o cântă. Ergo, dacă mă întrebai la vremea aia care e trupa mea preferată, răspundeam prompt Scorpions, deÅŸi de altceva habar n-aveam de la ei. Mult mai târziu am primit o casetă cu Scorpions ÅŸi ce uimire pe mine să găsesc piesele lor supărate . Primele clipuri despre care îmi amintesc sunt Everybody Hurts de R.E.M ÅŸi Cryin’-ul celor de la Aerosmith. Apoi Depeche Mode cu Enjoy the Silence. Eu nu serveam MTV pe vremea aceea (ÅŸi acuma mă zgârii pe ochi) dar servea fratele meu.

Acuma mă gândesc că s-or fi sedimentat pe undeva prin creierul meu chestiile astea, chiar dacă la momentul respectiv nu le-am acordat nici o importanţă. Pentru că sunt în continuare formaÅ£iile sau măcar genurile care mă coafează. De început pe bune să ascult muzică am început în decembrie 1994. Colega mea de bancă pe atunci mă întrebase dacă am înÅ£eles finalul clipului la Always ÅŸi dacă “moare aia”. Eu eram căzută din toÅ£i norii. Mă uit… la ce să mă uit. Păi Bon Jovi. Mda, cam atât mi-a trebuit. Casete de pe tarabe cand luam alocaÅ£ia, postere din Bravo, tot tacâmul. A fost o filieră a naibii de bună pentru descoperit multe alte cele, care cum spuneam nu s-au îndepărtat întotdeauna sau prea mult de ce mi-a trecut mie iniÅ£ial pe la urechi.

CărÅ£i. Primele cărÅ£i de care îmi amintesc mi le-au citit ai mei: Bertoldo, Bertoldino ÅŸi Cacaseno, Familia Roademult ÅŸi Aventurile lui Habarnam. De n ori, că nu mă săturam. Prima carte pe care am citit-o eu a fost Winnetou a lui Karl May. Era în ’90 ÅŸi plecam la mare. Am pus mâna pe prima carte care mi s-a părut interesantă, din colecÅ£ia Biblioteca pentru toÅ£i. Fiind prima, habar nu aveam ce înseamnă cele 5 stelute de pe copertă – eventual mă gândeam că e o carte de cinci stele. Era evident volumul cinci, din care am citit jumătate pe vapor de la Tulcea la Sulina (asta când nu mă uitam să văd dacă nu cumva ne afundăm prea tare în apă pentru că îmi era frică să nu ne scufundăm). Am plâns în hohote când a murit Winnetou ÅŸi iniÅ£ial nu am vrut să citesc restul cărÅ£ilor. M-a biruit însă curiozitatea până la urmă. Constatasem că îmi place să citesc ÅŸi când am terminat, am căutat altceva care să mi se pară accesibil. Am pus mâna pe Soarele gol al lui Isaac Asimov. And the rest is history.

Film. Acu, să nu aveÅ£i impresia că sunt vreun cinefil înrăit. De fapt, majoritatea filmelor le văd muuuuult după ce apar. Am explicat în altă parte cum stau eu cu răbdarea. Dar de plăcut, îmi plac . Primul film la care am fost la cinema a fost… 101 DalmaÅ£ieni. Desenul animat. Ce emoÅ£ii că moare Norocel! Åži ce bine că a scăpat! Film pe bune… ăsta a fost eveniment. ÃŽn primul rând pentru că era la BucureÅŸti (tot cu ocazia acelui mers la mare) la cinematograful Patria. Parcă era cu Alexandru Repan ÅŸi sigur era ceva cu o viperă. Apoi, primele filme de care îmi amintesc la TV au fost Terminator II ÅŸi E.T. – adică două porÅ£ii bune de plâns (sunt culmea, ÅŸtiu). Dar cum pisici să nu plângă copilu’ când ET phone home ÅŸi Schwarzi can’t terminate himself???

În consecinţă, cum s-au trezit Scorpions trupa mea preferată fără să ştiu prea bine de ce, am ajuns mare fan Steven Spielberg după E.T. Într-atât încât am vrut să merg la Jurassic Park la Capitol, dar era coadă şi nu am mai mers. Şi am plâns din nou. (Ajung încet la concluzia că eu mi-am terminat până la 12 ani toată porţia de externalizat sentimente ) Primul film pe care l-am văzut după ce ne-am pus cablu a fost Musca. Baaaaad idea. Aşa cum şi Gremlins a fost a bad idea de văzut când l-am văzut pentru că el o fi ştiut că e comedie, dar eu n-am ştiut deci ceream escortă pentru mers la baie pentru că eram convinsă că acolo se află gremlini. Pe care nu ştiam că îi cheamă aşa, dar le spuneam trobiţi pentru că trobbits  erau omuleţii roz din Blackstar, dacă mai ţine minte cineva desenul animat.

Jocuri. Hmmmm… Primele pe bune (adică nu Solitaire) au fost Hellbender (ceva shooter cu nave) Jazz Jack Rabbit 2 (lol. Ä‚sta încă mă distrează ocazional) ÅŸi Dungeon Keeper II. De fapt, am încă CD-ul pe care le-am primit dar Dungeon Keeper nu mai serveÅŸte Åži ce frumos mă relaxam eu în anul I de facultate, luând câte un goblin ÅŸi pălmuindu-l de moarte după orele ÅŸi mai ales examenul la Sociologie generală când învăţam în principiu ce generaÅ£ie de rahat suntem, niÅŸte proÅŸti, dobitoci ÅŸi prostituate la grămadă (domnu’ Dabu, se aude?). Partea bună la chestia asta cu faculta a fost că împărtăşind noi metodele anti-stres, am aflat de la o colegă de Heroes of Might and Magic III care a Å£inut multă vreme capul de afiÅŸ. L-a împărÅ£it o vreme cu Age of Empire II ÅŸi cu Caesar III. De Caesar m-am reapucat de curând . Când a apărut HoMM IV am trecut pe el (de altfel sunt singura persoană pe care o cunosc care preferă IV). Singurul cu care am petrecut poate tot atâta timp au fost Neverwinter Nights-urile ÅŸi asta pentru că mi s-a năzărit mie ce mult mi-ar plăcea să joc Dungeons&Dragons. Ä‚la cu ÅŸezutul la masă ÅŸi povestit. Nu am reuÅŸit să îmi dau încă seama cum se împacă asta cu personalitatea mea antisocială ÅŸi cu faptul că urăsc să mă “produc” în public (într-atât încât nu suport nici banala mimă). Dar am avut o tentativă online, cu un progrămel special creat – harta, jetoane cu mutriÅ£e ÅŸi spaÅ£iu de chat – ÅŸi aÅŸa e genial

So… dacă aveÅ£i chef de împărtăşit din “începuturile” voastre, feel free.