Sights, Sounds & Rants

Se pare că în jur de 15 august a fost Ziua InternaÅ£ională a Farurilor. Nu alea de la maÅŸină, ci cele de pe malul mării. N-am găsit date exacte ÅŸi mi-e lene să sap mai adânc pentru a vedea dacă există o zi desemnată “oficial” ca atare.

Există însă un weekend – al treilea al lunii august – când are loc un eveniment încetăţenit iniÅ£ial de radioamatori din ScoÅ£ia. “The basic objective of the event is to promote public awareness of lighthouses and lightships and their need for preservation and restoration, to promote amateur radio and to foster International goodwill” se spune aici. Foarte frumos, parcă e speech de Miss Universe.

Acum ceva ani (după ce trecusem şi de veterinar şi de dj la radio), jobul visurilor mele era îngrijitor de far. Se pare că nu mai am şanse, ce puţin în Marea Britanie nu mai există aşa ceva din 1998. Maşinăriile, bată-le vina. Am aflat asta tot de pe un site şmecher la care recunosc, mi-a plăcut mai ales meniul.

Ce-mi veni cu farurile? Păi… nu am chef astăzi să vă povestesc despre Lică, deci lăsam draft-ul la locul lui că nu e grabă. Åži sincer, nu am chef nici de darea de seamă din concediu (încă îmi vine să îi spun “vacanţă” pentru că implică invective nepatriotice din soiul ‘tu-i-morÅ£ii-ei-de-naÅ£ie-cretină ÅŸi… am mai spus că nu am chef? AÅŸa. Åži pe principiul “dacă nu aici, atunci unde” m-am gândit să vă povestesc despre visul meu umed cu farurile.

Că nu mai am ÅŸanse să aprind ÅŸi să sting lanterne’n faruri aflasem de mai demult. Dar aflasem ÅŸi că farurile se pot achiziÅ£iona ÅŸi recondiÅ£ia. ÃŽn consecinţă, răspunsul corect la întrebarea “ce ar face Arashi dacă s-ar trezi multimilionară în euro peste noapte?” ar fi “Imediat după doza de cola pe care ar cumpăra-o penrtu a sărbători, ÅŸi-ar cumpăra un far.” Åži i-ar mai face niÅŸte ferestre.

Să vă povestesc despre farul meu.

Farul meu este alb, ca mai toate farurile. Pentru că în zile senine, formează un contrast superb cu albastrul mării ÅŸi al cerului. ÃŽn zilele înnorate, preferăm nori gri ÅŸi o lumină de apus piezişă, care răzbate pe sub nori. Farul acesta se află undeva în nord. Acuma nu insist neapărat pe fjord, dar… Norvegia, Islanda… ceva pe acolo.

Se află la o distanţă apreciabilă de aÅŸezări omeneÅŸti, deÅŸi el în sine dispune de tot confortul: o baie ÅŸi o bucătărie, amândouă micuÅ£e ÅŸi amândouă frumos dotate ÅŸi utilate; un pat lat ÅŸi nu foarte moale în care ziua hălăduiesc vreo două-trei animale de pluÅŸ moi ÅŸi imense; o “cameră de zi” cu multe rafturi pe care se găsesc din belÅŸug cărÅ£i, cd-uri, lumânări ÅŸi obiecte de decor, eventual o hartă veche pe pereÅ£i ÅŸi un ÅŸemineu. Din dotare mai fac parte o staÅ£ie pentru muzică, un calculator cu un flatscreen imens, o camera Nikon (care este ea în sine un vis umed, adică un vis-în-vis dacă e să identificăm procedeul stilistic) ÅŸi o excelentă conexiune la internet. ÃŽmprăştiate prin far se mai găsesc probabil tot soiul de hârÅ£ogării, caiete ÅŸi instrumente de scris/desenat/pictat/vopsit/tăiat/decupat.

O dată la câteva săptămâni, apare o camionetă cu provizii de halit, băut, eventual citit/ascultat. Cu ocazia asta, locuitorii farului sunt asiguraţi că nu au eşuat în vreun scenariu de film prost şi că omenirea există încă bine mersi (sau pe-aproape) somewhere out there. Locuitorii farului sunt subsemnata şi un dulău (deşi dacă e foarte sociabil dulăul, posibil să fie doi; având însă în vedere un câine seamănă cu stăpânul e puţin probabil). La modul cel mai fantezist, dulăul este un dog danez pe care în cheamă Gringo, dar nu e musai. Dulău să fie.

Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi şi dacă n-au murit, mai trăiesc şi astăzi. Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea-aşa. Şi-am încălecat pe-o lingură scurtă, s-o dau peste nas cui n-ascultă (da, am citit multe poveşti nemuritoare).

sursa