blog fără scop

Visez. Şi culmea, de data asta nu cu ochii deschişi, cum fac de obicei. Şi tare mi-ar plăcea să ştiu de ce.

De obicei, nu visez. Respectiv, nu îmi aduc aminte visele. Parcă aşa era, nu? Că toţi visăm mereu, dar nu ne aducem aminte. Anyway, de obicei nu se întâmplă chestia asta. Visez / îmi aduc aminte rar şi chiar şi mai rar îmi rămâne amintirea mai mult de câteva secunde după trezire dacă nu fac efortul conştient de a o păstra.

O altă chestie interesantă care mi se întâmplă câteodată este să îmi aduc aminte imagini / scene / senzaÅ£ii, să încerc să îmi dau seama de unde provin ca pe urmă să realizez că de fapt am visat cândva, demult, ceva care conÅ£inea respectivele imagini / scene / senzaÅ£ii pe care mi le aduc aminte foarte vivid, dar total desprinse de context (pe care de cele mai multe ori nu reuÅŸesc să mi-l amintesc deloc). Asta ca dovadă că de fapt nu “uit” nimic din vise, ci doar pierd “path”-ul la fiÅŸierele respective.

Revenind… în ultima vreme visez destul de des. De vreo două săptămâni. IniÅ£ial, am pus chestia asta pe seama tratamentului – scria la unul dintre medicamente în prospect la side-effects cum că dă stare de somnolenţă ÅŸi poate provoca coÅŸmaruri. Nu am avut coÅŸmaruri propriu zise, dar vise weird (adică mai weird decât the average dream). Åži asta vreo 4-5 somnuri consecutive.

ÃŽntre timp, s-au mai calmat dar totuÅŸi, visez mult mai des decât o fac de obicei. Fie chestii ciudate, fie chestii foarte reale. De genul… mă trezesc, văd că e ora 10. Adorm la loc, ÅŸtiind că la 11 porneÅŸte alarma. Åži visez că mă trezesc ÅŸi e foarte târziu ÅŸi îi întreb pe ai mei de ce nu m-au trezit, că eu trebuia să merg la lucru. Sau alte chestii similare, care sunt de fapt “scenarii” foarte posibile de cum s-ar fi putut desfăşura lucrurile. Vise foarte “normale”, cu activităţi cotidiene, la persoana I pe care nu le conÅŸtientizez ca fiind vise, cum se întâmplă uneori.

Recunosc, astea mă freak out mai tare decât cele din categoria “weird” pentru că mi-e mult mai greu să le lipesc eticheta “vis” = orice este posibil = nimic nu e ciudat = totul e un produs al imaginaÅ£iei mele care a luat-o razna, pentru că nu e nimic razna în ele. It’s like being caught in an alternate reality. Cred că nu trebuia să mă uit la Twilight Zone când eram mică .

Cum ziceam, tare mi-ar plăcea să ÅŸtiu de ce. De obicei, identific (sau măcar am impresia că o fac) mesajele pe care mi le transmite that monster under the bed care e subconÅŸtientul. Åži dacă nu pot controla ce face, îmi dau seama de ce. Am convingerea că creierul, al meu în particular ÅŸi creierul uman în general, face niÅŸte chestii numai de el ÅŸtiute ÅŸi întotdeauna cu un scop anume sau cu un motiv bine întemeiat ÅŸi foarte real. ÃŽÅŸi vede de treaba lui acolo, whatever it thinks that is.  Dar oricâtă încredere aÅŸ avea în propriul meu creier, I don’t like it doing stuff to me fără ca eu să ÅŸtiu de ce o face.