blog fără scop

Ieri am terminat de citit o carte ÅŸi am rămas… Nu ÅŸtiu exact cum am rămas. Am rămas emoticon.

Nu e vorba că nu aş fi înţeles-o. Dar nu aş putea spune despre ce e, ce impresie / părere am sau, după cum se vede mai sus, cum exact am rămas. Totuşi, lucrurile astea sunt acolo în capul meu, dar refuză să îmbrace forma unor cuvinte. E vorba de senzaţii, de conştientizarea unei stări, de înţelegerea la modul instant şi global a unor lucruri dar atât. Dacă mă apropii de ele şi încerc să le formulez, îşi pierd din claritate. Think desenele de la Nazca; dacă te apropii, devin nişte linii fără noimă.

Există o teorie a relativităţii lingvistice, ipoteza Sapir-Whorf, care spune că limba / vocabularul de care dispune o anumită limbă ne modelează gândirea ÅŸi percepÅ£ia asupra lumii. Altfel spus, poÅ£i gândi / analiza fără cuvinte… dar cu un efort considerabil întrucât cuvintele conceptualizează anumite categorii ale realităţii cu care operăm în mod curent în procesele de gândire – timp, spaÅ£iu, număr etc. Felul în care acestea sunt “definite” prin limbă influenÅ£ează modul în care le percepem, conform respectivei teorii.

Well… Nu ÅŸtiu dacă în cazul de faţă este de vină neapărat structura limbii române sau engleze dar tind să cred că nu neapărat. Atât doar că… a formula niÅŸte impresii, chiar ÅŸi doar în gând unde poÅ£i la o adică să laÅŸi blank-uri în fraze, presupune o raÅ£ionalizare a lor. Ceea ce nu e întotdeauna posibil ÅŸi nici măcar indicat.

Prefer să rămân cu… supa aia primordială de senzaÅ£ii create fără să încerc să îi disting ingredientele, mai ales dacă îmi place gustul. La urma urmei, arta face parte din puÅ£inele lucruri care au prerogativa de a avea voie să ne atingă exclusiv dincolo de raÅ£ional. Sau dacă sunteÅ£i fani ai raÅ£iunii ÅŸi nu vă place formularea, atunci într-o raÅ£iune de ordin superior pe care nu o putem neapărat înÅ£elege sau încorseta în definiÅ£ii ÅŸi categorii.