Bebe
Acum vreo două seri eram indecisă căreia din cele două tentaÅ£ii să mă las pradă: nervilor sau butoiului cu melancolie. M-a ajutat Bebe să mă decid pentru nervi. Bebe este handicapatul cel care m-a sunat pe mobil de pe un număr ascuns într-una din puÅ£inele zile pe an când chiar răspund la aÅŸa ceva ÅŸi cu care am avut următoarea… uhm… conversaÅ£ie:
- Bună… ce faci?
- Ăăăă… bine, mersi.
- Ah… ÅŸi eu aÅŸ face bine dacă aÅŸ fi lângă tine.
- …
- Nu ai vrea?
- Uhm… dacă aÅŸ ÅŸti cine eÅŸti, poate Å£i-aÅŸ putea ÅŸi răspunde la întrebare…
- Bebe.
- Bebe ÅŸi mai cum?
- Acuma ce vrei, ÅŸi nume, ÅŸi prenume?
- …ÅŸi cazier, ÅŸi declaraÅ£ie de la părinÅ£i, da.
- Of…
- Are vreun scop apelul ăsta?
- Am sunat doar să văd ce faci.
- Şi ţi-am răspuns: bine. Alt scop mai are apelul sau se poate încheia?
- Se încheie când vrei tu.
- Ok, în cazul ăsta, chiar acuma. Noapte bună.
I hate idiots.
I hate idiots who make prank calls.
Idiots who make prank calls AND are called Bebe are waaaay below the line.
da, sorry, ÅŸi mie mi-ar fi plăcut să las un comentariu mai lung, dar …
)
that was subtle…
)))
[...] undeva că eram prinsă între două stări acum câteva seri, din care nici una prea fericită. Unul [...]