blog fără scop

M-a prins ploaia în drum spre lucru. AÅŸa-mi trebuie dacă circul cu tricouri cu broscani… primesc broscanii apă. StaÅ£i liniÅŸtiÅ£i, că nu mă plâng. ÃŽmi place ploaia. Mă plimbam tare senină făcând playback pe Neon Tiger, întru mirarea ÅŸi sprâncenele ridicate. Yeah, yeah, open your ugly umbrellas and run to the shelter of your muffy homes. Pffff. Nici măcar n-a durat mult… Pe la Parcul Botanic se oprise deja.

Anyway, îmi făceam drum pe lângă ÅŸanÅ£ul săpat în asfalt vis-a-vis de Alcatel spre buticul de închirieri dvd-uri să îmi iau o sticlă de apă (Yeah, you read that right. Åži oamenii de acolo sunt foarte miraÅ£i) când unul din cei care aÅŸteptau să traverseze pe acolo se întoarce ÅŸi aruncă ceva în ÅŸanÅ£. Un ambalaj de whatever, n-am fost atentă. Care ambalaj a aterizat peste alte chestii similare. Se pare că dacă e o groapă ÅŸi nu e săpată pentru altu’, musai să fie groapă de gunoi.

Nu e prima dată că văd asta. Åži prin ÅŸanÅ£urile de pe lângă parc au fost îngropate sticle de plastic de Bergenbier ÅŸi pachete goale de Å£igări ÅŸi alte asemenea. Åži m-a “lovit” o imagine foarte plastică (în timp ce coboram treptele spre închirieri dvd-uri), not very accurate dar… ÃŽmi imaginam oare câte mizerii nu or fi îngropate aÅŸa, out of sight. Practic oraÅŸul e construit pe un strat de… gunoaie. Care sunt acolo, fie că le vedem sau nu. Atât că dacă nu le vedem nu prea ne pasă.

Imaginea cu pricina era un munte de gunoaie de tot soiul… în vârful căruia era aÅŸternută o păturiÅ£a de picnic ca în desene animate, în pătrăţele albe ÅŸi roÅŸii, pe care ÅŸedeau turceÅŸte niÅŸte omuleÅ£i ÅŸi mâncau tacticos niÅŸte sandwhich-uri, not a care in the world, de parcă erau pe o pajiÅŸte verde ÅŸi nu în vârf de munte de mizerii.

De fapt, nu despre asta vroiam să scriu. Dar cum nici nu mai ÅŸtiu despre ce, …. bah, whatever. Åži cum oricum nimic nu are legătură cu nimic în postarea asta… dacă tot a fost ploaie ÅŸi gunoaie, enjoy: Garbage – Only Happy When It Rains.