blog fără scop

ÃŽmi vine să spun că am dat-o iar în mintea copiilor, dar de fapt ies atât de rar din ea încât exprimarea nu avea sens. Dar nu e nimic, în preajma lui 1 iunie e “legal” să faci aÅŸa ceva. Åži dacă nu aÅ£i făcut nimic, nimic, nimic copilăresc sub acest pretext anul acesta, să vă fie ruÅŸine ÅŸi să recuperaÅ£i – indiferent dacă mâncaÅ£i vată de zahăr cu aroma copilăriei, faceÅ£i baloane de săpun, vă uitaÅ£i la desene animate sau… vă jucaÅ£i cu un animal de pluÅŸ.

Ceea ce este ce am făcut eu. L-am primit cadou de la mama de 1 iunie – broscomania continuă.

Dar să începem cu începutul, care început începe anul trecut la Londra când am păşit într-un magazin de tip charity. Eu am ieÅŸit de acolo cu niÅŸte cărÅ£i poÅŸtale cu labradori (sigh) ÅŸi cu un broscoi de pluÅŸ de un verde fain (cam ca butonu’ de blog a lu’ Mad Doctor – oops, I did it again). Pe care îl cheamă Ryder (după numele magazinului – Sue Ryder).

Broscoiul Ryder a fost cu mine la Barcelona pe post de muÅ£unache de somn. ÃŽn acest context, Sam a tras o sperietură când s-a trezit dimineaÅ£a ÅŸi peste marginea patului meu nu mă vedeam eu, ci o priveau niÅŸte ochi maaaaaaari… deh! ochi de broască (între noi fie vorba, ea avea ringtone cu orăcăieli). Episodul m-a amuzat teribil, cu atât mai mult cu cât am descoperit într-un magazin de suveniruri ÅŸi un tricou “broscăresc” la care m-am înfipt instant:

După ziua respectivă, spre disperarea ei m-am blocat ca un copil mic pe inscripţia de pe tricou, spusă pe un ton plângăreţ: besame, porfa! Drept urmare, am primit cadou dintr-un magazin de jucării pentru copii cu vârste cuprinse între 0 şi 5 ani (adică numai bun pentru mine), o ştampilă cu o broscuţă la care am mai adăugat eu un suvenir în stil Gaudi tot cu o broască pentru raftul meu cu temă acvatică.

Asta a fost în martie. În iunie, familia de broaşte s-a mărit cu animalul de pluş de 1 iunie. Având în vedere episodul din Spania, a primit numele Amigo.

Amigo avea ataşat un pliculeţ de plastic cu un cod care putea fi introdus pe site-ul firmei producătoare. Ceva gen Neopets (am nişte animăluţe şi pe acolo, care mor constant de foame, săracele), dar nu aşa elaborat şi mai pentru kinderi. Ca un copil conştiincios ce mă aflu, am introdus codul pe site şi am primit un certificat de adopţie pentru Amigo.

Deci da… am fost, sunt ÅŸi probabil voi fi multă vreme de acum încolo în mintea copiilor. Mare pagubă. Măcar aÅŸa am o scuză să mă târăsc dimineaÅ£a la ÅŸapte jumate pe burtă prin Parcul Botanic, să-i fac poză broscoiului. (Am avut luciditatea să mă duc mai pe după niÅŸte copaci, că trebăluiau pe acolo oamenii de la îngrijirea spaÅ£iilor verzi). Åži cum spuneam, dacă nici măcar de 1 iunie nu aÅ£i dat ÅŸi voi în mintea copiilor măcar pentru câteva minute, e pierderea voastră.

Vă las cu o piesă adecvată zilei. Este tot din ciclul amintiri din copilărie – era mare hit pe când eu eram… well, mai mică. Vreo doiÅŸ’pe ani sau pe acolo.