blog fără scop

Ture de noapte la greu lately ÅŸi dimineÅ£i de weekend la lucru. Ceea ce înseamnă că mai văd ÅŸi eu cum arată un răsărit. Nu ÅŸtiu vouă, dar mie imi place lumina aia de soare la orizont, indiferent de momentul zilei. DeÅŸi în mintea mea, aia de dimineaţă e “aurie” ÅŸi aia de seară e “roÅŸcată”.

Aveam la mine aparatul pentru că vroiam de fapt să pozez cu totul altceva… ceea ce m-a făcut ÅŸi să nu merg acasă pe partea cu Parcul Botanic, ci pe cea cu blocurile turn de pe Aradului. Acum doi ani, în sălbăticia aia neîngrijită din prima ‘grădină’ am prins o păpădie (asta). Atât că atunci nu era ÅŸapte dimineaÅ£a ÅŸi eu târâş prin iarbă după păpădii a amuzat teribil câţiva dintre locatari.

De data asta am scăpat de arătat cu degetul (cine n-are câine de plimbat nu prea se trezeÅŸte la ora aia să se holbeze la pozari ţăcăniÅ£i). Vroiam de fapt să merg acasă, pozasem ceea ce vrusesem… când am văzut soarele căzând pieziÅŸ peste încurcătura de ierburi de acolo. Instant a început să îmi sune în cap Fields of Gold al lui Sting. Pentru că efectiv aÅŸa arăta.

AÅŸa că am făcut cale întoarsă de-a lungul gardului viu să găsesc ÅŸi eu o spărtură (de fapt era “poteca” laterală spre intrarea în bloc), apoi am tăiat-o printre bălării din nou spre partea dinspre stradă… N-a văzut grădina aia coasă de când se ÅŸtie ea, cred. Cum ziceam, am putut să merg în patru labe după voia inimii ÅŸi fără spectatori. Să caut fire de iarbă fotogenice

We’ll forget the sun in his jealous sky
As we lie in the fields of gold

Pentru că am un fix cu alb-negrul, sepia ÅŸi alte monocromii, am încercat ÅŸi respectiva variantă. DeÅŸi, cum spuneam, taman culoarea aurie în lumina aia de dimineaţă mi-a atras atenÅ£ia. Dar am zis că se pretează pentru altă interpretare. Uhm… dunno… little fae folk homes or something. Åži e ceva mai odihnitoare.

Oricum… chiar îmi era dor de aÅŸa ceva. ÃŽn ultima vreme mi-a lipsit total cheful, ÅŸi de scris, ÅŸi de pozat ÅŸi de orice alte manifestări creative. And I hate that.